Aventurile unei mămici la Maternitatea Bega

9223

O mămică ce a adus pe lume o fetiță, la Maternitatea Bega din Timișoara, împărtășește experiența pe care a trăit-o în cele mai importante momente din viața sa.

,,Impreuna cu bebelina, care are acum 4 luni, vreau sa va impartasesc cum au decurs lucrurile pentru noi! Experienta mea de graviduta a fost una tare faina, asa ca vreau sa o impartasesc cu voi. Sper sa fie o incurajare pentru viitoarele mamici.

Am ramas insarcinata exact in perioada in care ne-am gandit ca ar fi fain sa se intample. Ne-am bucurat, a fost prima emotie…noua si ciudata in acelasi timp, in ideea ca vom avea un bebe care-l vom iubi si ne va schimba viata.

Sarcina a fost o adevarata binecuvantare. Primul trimestru cat si al doilea a trecut fara greturi, dureri sau vreun disconfort, ultimul trimestru fiind putin mai greu din cauza burticii tot mai mari 🙂 si a picioarelor umflate. Am fost activa pe toata perioada sarcinii, am mers mult pe jos si mi-am continuat activitatile de zi cu zi la fel ca de obicei. Pot spune ca m-am bucurat cu adevarat de perioada de sarcina. Precizez ca am nascut in luna Iulie, toiul verii.

Documentarea despre nastere a inceput cu adevarat cam din al doilea trimestru cand incepeam sa ma tot gandesc cum o sa decurga lucrurile. Stiam ca vreau neaparat sa nasc natural. Nu sunt de fel o tipa stresata, asa ca am privit cu calm experienta ce avea sa vina. Mi-am tot repetat ca e ceva normal, da, va fi dureros, dar perfect normal si ca voi reusi cu ajutorul Domnului sa nasc natural si sa am un copil sanatos. Cam asta mi-a fost rugaciunea pe toata perioada sarcinii. Practic, am incredintat totul in mana Lui Dumnezeu si am incercat sa fiu cat mai pozitiva.

Sarcina mi-a monitorizat-o doamna doctor Ciupa Mariana, un medic foarte bun si atent! O recomand cu mare drag oricand. Este adepta nasterii naturale si stiam ca ma pot baza pe ea pentru asta. Totusi, dansa asista la nasteri doar la spitalul privat Premiere, iar eu am ales sa nasc la stat si anume, maternitatea Bega, Timisoara.

Asa ca pe la 28 de saptamani, dupa multe framantari pentru ca voi schimba medicul si exista o oarecare nesiguranta in mintea mea, am ales sa nasc cu doamna doctor Olivera Iordache si nu mi-a parut rau. Specific ca doamna doctor este pro nastere naturala si chiar stie ce are de facut ca sa te sustina si sa reusesti sa nasti asa cum ti-ai propus. Poti avea incredere in ea ca nu te paseaza pentru ca nu are chef de tine sau ca in urma unor „complicatii” (care nu ar interfera cu nasterea naturala) sa iti sugereze cezariana!

Travaliul a inceput la 40 de saptamani si 3 zile (un alt mit spulberat, fetitele vin tot cand au ele chef, ca si baietii de altfel). Intr-o Sambata dimineata am pierdut dopul gelatinos, asta dupa ce de vreo doua zile ma simteam tot mai greu…ma dureau toate parca…eram ca o ursoaica :)) A cazut dopul Sambata pe la 8 dimineata. Stiam ca urmeaza sa nasc curand asa ca am plecat cu sotul sa cumparam si carucior, era ultimul detaliu pe care nu am ajuns sa-l achizitionam si stiam ca dupa ce nasc nu o sa am chef de colindat magazine. Deci am petrecut cateva ore plimbandu-ma prin magazine, apoi am mancat o pizza cu o pofta tare mare.. parca stiam ce ma asteapta :))

Pe tot parcursul zilei am avut dureri ca de menstruatie, dar nu intense.. ci obisnuitele dureri de spate…ovare, un disconfort mai mult. In jurul orei 19 au inceput sa apara contractiile neregulate, ce incet, incet deveneau regulate, din 10 in 10 minute. Durerile erau suportabile.

Vorbisem cu doamna doctor care mi-a spus sa merg la spital atunci cand contractiile vor fi din 5 in 5 minute si stiam ca e cea mai buna varianta. Mai bine stai acasa decat pe un pat de spital, intr-o sala de travaliu unde se urla. Si pe la ora 10, am anuntat-o pe Olivera ca plec la spital, contractiile fiind tot mai intense, la 5 minute diferenta. Aveam totul pregatit. Venise momentul si totusi nu aveam emotii…ciudat, dar ma comportam ca si cum am mai trecut pe acolo odata in viata asta.

La camera de garda doamnele de acolo stiau ca voi veni. Au vorbit cu Olivera la telefon si dupa ce mi-au facut un control, au decis sa imi faca internarea. Dilatatie 4 cm, ora 22:30 Sambata seara.

A urmat un eco, apoi mi-au facut clisma (care nu a fost asa de groaznica pe cum se zice). Internarea a durat vreo jumatate de ora pana am fost condusa in sala de travaliu care era full, eu ocupand ultimul pat liber. Chiar atunci cineva urla cu chef 🙂 si m-am trezit parca din calmul meu. Am lasat bagajele in pat si am fugit pe hol sa il imbratisez pe sotul meu pana sa plece acasa. Parca uitasem de contractii si durere. N-a tinut mult pentru ca in maxim 5 minute au revenit.

Urmatoarele zeci de minute au fost intr-adevar pline de chin. Contractiile erau atat de intense incat atunci cand aveam un minut de respiro, simteam ca nu-mi ajunge aerul si moasa, o doamna tare draguta si atenta, mi-a adus Oxigen, ajutandu-ma sa respir mai bine. Tot ea m-a monitorizat de aici inainte, controlandu-ma de dilatatie si tot ce a mai fost nevoie. Cred ca as fi putut foarte bine sa nasc asistata doar de ea, care oricum a facut aproape toata treaba in cazul meu. Doctorita a venit doar la expulzie si a facut treaba de dupa…

OK. Dupa vreo 2 h de dureri tot mai intense, eram dilatata 8 cm. Atunci au chemat-o si pe Olivera la spital. Nu am facut nici epidurala nici oxitocina, nefiind cazul. A mers repede iar eu am facut fata contractiilor fara anestezie. Mi-au dat Calciu si nu cred ca a mai durat o ora pana ce mi s-a rupt apa si apoi m-au bagat in sala de nastere.

Aici a venit partea cea mai dureroasa! Nu exista durere mai mare, fizic vorbind…cel putin eu nu am mai experimentat alta de genul si nici nu vreau! Expulzia a venit destul de repede, in vreo 20-30 minute. Moasa m-a ajutat mult, mai mult decat doctorita chiar – stiu ca ma repet, dar a fost un sprijin superb femeia asta!

Totusi, cand am vazut-o pe bebe si presiunea din trup s-a diminuat, am si uitat de durere. Astazi serios daca mi-o mai amintesc! Si ce bine ca e asa! Pana la urmatoarea nastere nici nu vreau sa mai stiu de ea! 🙂 Partea in care m-a curatat si cusut a fost destul de neplacuta, desi nu am simtit durere, primind o anestezie locala imediat dupa expulzie.

Imediat dupa ce doctorita a terminat cu mine am coborat de pe masa pe picioare si am fost insotita pana la patul din sala de travaliu unde am ramas vreo 3 h, pentru supraveghere. Era destul de neplacut ca in timp ce tu trebuia sa te odihnesti si sa-ti revii, altele inca urlau de durere…deci ce odihna e asta?!

Spre dimineata m-au mutat in salon, cu doua fete ce nascusera prin cezariana. Deci am fost 3 mamici in salon. Dupa ora 9 ne-au adus copiii si cu noi au ramas pe toata durata spitalizarii ceea ce n-a fost neaparat cel mai placut lucru. Am fost foarte epuizata dupa nastere, nu am dormit deloc si bebele stand non stop cu mine m-a stors si mai tare de energie. Ziua era agitatie in salon din cauza vizitelor iar noaptea abia daca furam cateva ore de somn. A fost tare greu cu odihna.

Ar fi ajutat foarte mult sa iti ia bebele noaptea, asa cum se face la Maternitatea Odobescu, spre exemplu. Laptele a venit mai greu iar bebe a primit lapte praf in primele 4 zile. Apoi am reusit sa o atasez la san, cu rabdare si multa dorinta de alaptare am si reusit iar ea e acum alaptata exclusiv ( are 4 luni).

Per total Maternitatea Bega din Timisoara ofera conditii bune de spitalizare dar depinde mult in ce salon nimeresti. Nu toate sunt Ok si nu-i acelasi lucru daca stai intr-un salon cu 6 paturi plin!… Cadrele medicale au fost foarte Ok, asistentele, moasa, pana si femeile de servici – au fost dragute si prietenoase.

O singura doamna care spala pe jos s-a luat de mine ca fac urme dupa ea si m-am rastit putin la ea, avand oboseala si sebsibilitatea de proaspata mamica 🙂 Dimineata se facea curat in salon iar gunoiul era luat de la baie de 2 ori pe zi. Salonul a fost curat, baia la fel. Nu s-a asteptat remunerare, asa cum se crede. Nu cheltui nici pe jumatate banii pe care i-ai plati la un spital privat (Premiere). Mi-a parut foarte deranjanta lipsa de hartie igienica si sapun din baile spitalului! La WC din salon nu aveam nici macar capac! Abia stateam pe WC, unde mai pui ca esti si cusuta de la epiziotomie!

Asistentele de la neonato au fost dragute si dornice sa ne ajute cu sfaturi (despre baita si alte detalii). Mi-a placut sa vad personal in general tanar si cu zambetul pe buze.

Un mare minus e ca daca esti proaspata mamica si nu stii ce sa faci cu alaptatul, nu te sustine nimeni! Toti spun “pune bebele la san” dar nimeni nu iti arata nimic! Lipseste cu desavarsire un consultant in alaptare. Asistentele mai ca te obligau sa mergi dupa lapte praf din 3 in 3 h!

Doamna doctor Neonatolog a fost super seaca si nu mi-a explicat mai nimic despre bebe. Ba chiar m-a speriat cu unele lucruri care chiar nu erau grave, Doamne ajuta! Consider oricum ca a fost tare superficiala! In principiu nasterea la Maternitatea Bega e ca la loz in plic 🙂 Fie ai o experienta buna, fie nu! Depinde peste cine dai si unde te “cazeaza”. Nu te astepta la o sala de nastere moderna, ca nu e…e basic. Saloanele sunt basic. Totul e..la limita 🙂 dar nu-i rau. Pentru mine a fost ok, insa nu si pentru alte mamici care au experiente mai aiurea cu personalul, curatenia si alte detalii.

Cel mai mare, mare, mare!!! minus ar fi ca m-am ales cu un Stafilococ Auriu (bacterie intraspitaliceasca) care bineinteles ca nu il aveam inainte de nastere! Daca ar fi sa mai nasc, probabil as alege tot Bega.. sau m-as incumeta la un spital privat, unde lucrurile sunt cu siguranta mai .. scumpe dar mai.. actuale secolului in care traim. Per total, sunt fericita ca tin o minune de fetita in brate, sanatoasa si ca am reusit s-o nasc natural asa cum mult mi-am dorit! Consider in continuare ca am fost binecuvantata cu sarcina si nasterea ce-am avut-o. Multa sanatate si..curaj!

sursă: amnascutacolo.ro

foto: arhivă

LĂSAȚI UN MESAJ