Antologii pentru o Capitală Culturală

229

Nu mai ştiu câte volume de poezie a publicat Marian Oprea. În 2011 i-am prefaţat Bijuterii din Piaţa Abundenţei. Poeţi ai generaţiei ’90 din Banat, încă îndoit de şansa antologiei: Marian Oprea îşi asumă riscul, îmi intitulam prefaţa. Marian Oprea nu era critic, nu era istoric literar, era un iubitor de poezie, prezent în viaţa literară timişoreană cu iniţiative imprevizibile. Cred că tot în 2011 Marian Oprea a mai publicat una, mai încăpătoare, cu titlul Poeţi din Banat. Cele mai frumoase poezii. Prefaţa era semnată de Ion Pop, cu titlul O hartă lirică a Banatului. Ion Pop lucra la o istorie a poeziei româneşti, la „Echinox” promovase şi câţiva autori din Banat, aşa că se bucura că poate să-şi consulte tabla de materii: aşa ar putea arăta literatura Banatului. O antologie a poeziei de dragoste, realizată tot de Marian Oprea, putea să-şi descopere, fără dificultăţi, publicul ei. I-a avut alături de el (prefeţe, postfeţe) nu numai pe Mircea Martin, Ion Bogdan Lefter şi Eugen Bunaru, ci şi două doamne ale poeziei, Ioana Cistelecan şi Ilinca Ilian. Recent, Marian Oprea a publicat la Editura Brumar o masivă antologie intitulată Peisaj în devenire. O panoramă a poeziei din Banat. Autorilor prezenţi în celelalte antologii opriene li se adaugă alţii — destui —, aşa că „panorama” ajunge la 800 de pagini. Sunt „bătrânii” de odinioară: Nikolaus Lenau, Branko Radicevici Miloş Crnjanski, Grigore Popiţi, Constantin Miu-Lerca, Dorian Grozdan, Petru Vintilă, Anghel Dumbrăveanu, Alexandru Jebeleanu, Ion Maxim, Simion Mioc. Sunt şi poeţi care au trăit alături de noi, de la Petre Stoica la Ion Monoran, de la Nicolae Popa la George Suru. Ne amintim cu drag de ei. Viaţa literară a Banatului e împlinită azi de Şerban Foarţă, Eugen Dorcescu, Robert Şerban, Tudor Creţu, Petru Ilieşu, Octavian Doclin, Ionel Bota, Adrian Bodnaru, Moni Stănilă. E rău dacă îi descoperim alături?

Dar ultima generaţie? Poeţi pe care i-am citit o dată, de două ori, pe care i-am descoperit în presa literară întâmpinaţi cu iubire? Cum scriu Adela Dragomir, Alina Mazilu, Andrei Mocuţa, Ana Puşcaşu, Raul Bribete, Nicoleta Papp, Alexandra Bodnaru? Chiar i-am citit?

Marian Oprea aşază înaintea poemelor antologate o mică notă biobibliografică: unde s-a născut poetul, dacă trăieşte aici, în Banat, sau a plecat în altă parte. Mai sunt câteva rânduri ale unui critic care i-a judecat opera. Sunt „judecăţile” cele mai importante? Sunt cele mai reprezentative? Dar poeziile selectate îl reprezintă cum se cuvine pe autor? Se poate îndoi fiecare dintre autori, ne putem îndoi şi noi. Dar simpla opţiune mi se pare un gest nobil: iată, în literatura română au existat, există autori pe care trebuie să-i citim, să-i recitim — sunt ai noştri. Şi, aşa cum scriam şi altă dată, Marian Oprea şi-a asumat riscul: i-a selectat cum a crezut dânsul. Dacă am trăi într-o lume în care Scriitorul ar primi, cum se cuvine, drepturi de autor, dacă pentru publicarea în antologie Marian Oprea ar fi obţinut acordul autorilor, al editurilor… desigur, contracost, dacă autorii, editurile, i-ar cere drepturile, Marian Oprea ar trebui să scoată din buzunar — de la bancă — vreo douăzeci de milioane de dolari. Sau de euro. Bugetul Capitalei Culturale nu-i prea mare, aşa că Marian Oprea, cu antologaţii lui, face cadou Capitalei Culturale douăzeci…, treizeci de mii de euro. Ar fi prețul aceastei antologii, numită Peisaj în devenire. O panoramă a poeziei din Banat…., dacă am înţelege valorile culturale cum se cuvine. În acest an al Patrimoniului Cultural European, să depunem un mic efort să le înţelegem.

LĂSAȚI UN MESAJ