Andrei Ivanovici concertează la Timișoara, în amintirea străbunicului său

347

Asociația Culturală Salvați Patrimoniul Timișoarei este consecventă în demersul său autoasumat de a promova și a păstra tot ce este valoros legat de orașul nostru sau în general din Banat. Unul din oamenii care au pornit în lumea largă, din Timișoara, este un muzician celebru, cu mai bine de un secol în urmă.

Iosif Ivanovici, cunoscut ca Ion Ivanovici, vede lumina zilei la Timișoara înainte de revoluția ce avea să zguduie întregul continent în anul 1845.. Soarta avea să-l ducă în Regatul României unde a trăit toată viața. A fost militar, iar mai apoi inspector al muzicilor militare din întreaga Românie a anilor de final de secol al XIX-lea. A compus, dirijat, interpretat muzică miliatră dar și pentru civili în special piese dansante ca valsuri sau polci dar și alte genuri muzicale. În orice limbă a pământului dacă cineva aude versurile „Barca pe valuri saltă ușor” sau primele măsuri automat va tresălta în el dorința de a valsa. Chiar dacă mulți nici măcar nu bănuiesc că nu ăsta este titlul piesei. Multă lume o fredonează dar puțini mai știu cine este autorul sau numele celebrei piese.

„Valurile Dunării” (Waves of the Danube, germ. Donauwellen) sau „Barca pe valuri”, s-a bucurat de-a lungul timpului de un succes enorm, începând cu prima audiție. „Valurile Dunării” a fost tipărită prima oară în 1880 de către editorul Constantin Gebauer, cu o dedicație pentru soția acestuia, Emma Gebauer. În 1886, compozitorul francez Emile Waldteufel realizează o reorchestrare a piesei. Această variantă va fi prezentată trei ani mai târziu la Expoziția Universală din Paris din 1889. Din 116 compoziții candidate scrise de compozitori reputați, „Valurile Dunării” a fost aleasă pentru a reprezenta expoziția. A fost un succes fulminant, încă de la prima interpretare, al marelui eveniment din capitala Franței. A rivalizat în notorietate și succes cu celebrul turn inaugurat tot atunci. Are sute, poate mii de variante cu versuri schimbate sau reorchestrată pentru diverse nevoi.

În Statele Unite ale Americii, piesa este mult mai bine cunoscută sub titlul „The Anniversary Song”, adaptare semnată de Al Jolson și Saul Chaplin și imprimată pe disc în 1946. La noi una din cele mai celebre variante a fost interpretată de Corina Chiriac după aranjamentul lui Aurel Felea.

După lungi căutări, pentru a ști cât mai multe despre celebra piesă și autorul ei, publicistul timișorean Ilie Sîrbu a intrat în contract cu nu mai puțin celebrul muzician Andrei Ivanovici. Pianistul care nu are nevoie de nici o prezentare pe marile scene ale lumii este cvasi-necunoscut în România. Deși este născut la București, pe tot mapamondul melomanii îl consideră un artist rus.

Talentul precoce a fost apreciat la adevărata valoare de muzicianul Valentin Ghiorghiu care a îndrumat tânărul său protejat să studieze la Conservatorul din Sankt Petersburg. Ulterior și-a desăvârșit măiestria la Academia de muzică din Moscova și la cea din Karlsruhe. Se stabilește definitiv în fosta capitală rusă și poate că ăsta ar fi motivul pentru care este considerat un pianist rus. Concertează și predă cursuri de pian în întreaga lume ca un adevărat navetist ce unește toate meridianele. Dar este legat sufletește de Conservatorul din Shanghai unde predă cursuri de măestrie artistică. Această instituție asiatică este considerată de maestru, poate cea mai prestigioasă la acest moment din lume.

Prin stăruințe și ceva noroc, Ilie Sîrbu a reușit în vară să contacteze și să aducă la Timișoara pe Andrei Ivanovici. Iar la finalul lunii noiembrie, Andrei Ivanovici are câteva momente mai libere și a acceptat să concerteze la Timișoara pentru a vedea locul de naștere al străbunicului său.

Evenimentul se va petrece la Filarmonica Banatul pe data de 29 noiembrie cu celebrul Concert pentru pian și orchestră numărul 1 de Ceaikovski sub bagheta dirijorală a maestrului Gheorghe Costin. Spectacolul se află sub egida Asociației Timișoara 2021 și este sprijinit doar din fonduri private.

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ