Doctorul Francisc Bárányi, o figură luminoasă a Banatului, a plecat să se odihnească. A fost medic dedicat, politician mai puțin conformist, a condus Ministerul Sănătății într-o perioadă de dificile transformări. Și-a reprezentat concetățenii de toate etniile in Parlamentul României în trei legislaturi.

Ca medic, a condus între anii 1969-1990 secția de terapie intensivă de la Spitalul Municipal din Timișoara.

Poate mai puțin cunoscută este activitatea scriitoricească a medicului. Și-a început cariera literară la publicația de limba maghiară Szabad Szó și mai apoi la Előre. A scris nuvele, satire, parabole, reportaje și schițe. În epoca comunistă a abordat în cărțile sale teme de neimaginat, aproape tabu, ca eutanasierea sau stresul. A fost activ și în asociația culturală Franyó Zoltán.

Imediat după Revoluția din 1989 s-a împlicat în bunul mers al asociației „Ajutorul Maltez” pe care a coordonat-o mulți ani alături de soția sa.

Medicina si cultura timișoreană au pierdut un spirit liber și deschis la dialog. Merită o amintire în memoria celor ce l-au cunoscut.