Volumul MIHAI BOTEZ — Trei schițe de portret — Documente (editor Radu Ioanid), apărut recent la Polirom, cu o prefață semnată de Dennis Deletant, oferă unor oameni prilejul de a își da în petec încă o dată. Asemenea reacții au un preambul care spune multe. Și de acolo trebuie începută discuția.
„La drum de seară”
Cu zece luni înainte de apariția volumului, site-ul Europei libere posta o scrisoare adresată presei românești de văduva regretatului Mihai Botez la 1 august 2017. Prin pana foarte emotivă a lui Victor Eskenazy, Europa liberă lăsa a se înțelege că preluarea scrisorii repara refuzul presei din România de a publica textul respectiv. Revenisem cumva în dictatura lui Nicolae Ceaușescu și reînvia rolul Europei libere?
Nu, nici vorbă. Textul scrisorii era o nouă „capodoperă” în care își dădeau mâna mahalagismul, megalomania, imaginația nevrotică, autoflatări jenante, mitomania și acuzații aruncate spre ceva despre care văduva Botez nu dădea nicio informație exactă, mulțumindu-se să anunțe că se pregătește „o nouă mârșăvie” împotriva lui Mihai Botez, „o altă enormitate” — lansarea acuzației de antisemitism.
Mihai Botez mi-a fost un prieten mult prea apropiat pentru a fi dat crezare zvonului că există vreun imbecil care să-l acuze de antisemitism. Îmi erau cunoscute eforturile câtorva cercetători care culegeau materiale, informații, fotografii etc. pentru elaborarea unor studii, chiar a unor monografii dedicate lui Mihai Botez, dar, oameni serioși, niciunul dintre ei nu este preocupat de „antisemitismul” lui Mihai Botez.
Ce va fi auzit văduva Botez „pe drum de seară” va fi fost că editura Polirom acceptase publicarea unui volum despre Mihai Botez, semnat de Radu Ioanid. Și cum, pe de-o parte, lui Ioanid văduva Botez nu mai avea ce alte acuzații să-i aducă după cele lansate din 2010 încoace, iar, pe de altă parte, Ioanid lucrează la Muzeul Holocaustului din Washington, gata „tema” cărții — antisemitismul lui Botez.
Văduva Botez indica la sfârșitul țipătului său de alarmă că el a fost trimis de la „Siliștea Snagovului”. Uita însă să menționeze un pitoresc detaliu GPS (Global Positioning System) — „gard în gard cu vila prietenului de familie Ioan Talpeș”, general, fost Director al SIE.
Mă rog, nu chiar gard în gard: „Patru ani mai târziu, în 1999, în timpul unui reportaj, aveam să descopăr impunătoarea vilă de la Snagov a Magdei Botez, învecinată și construită aproape identic cu cea a generalului Ioan Talpeș”. (Simona Ionescu, 22 aprilie 2009)
Poliloghia văduvei Botez, în care strălucește avertizarea ridicol-belicoasă transmisă închipuiților răufăcători a căror „mârșăvie” nu a apărut încă din august 2017 până acum — „Întâi și’ntâi aveți de-a face cu mine: Magda Michaela Sorina Christina Botez, creștină, botezată, crescută și educată de evrei (Max și Regina Augenblick, strada Vasile Conta 3–5, etaj 7, ap 49.)”.
Deocamdată, tot ce a apărut este volumul lui Radu Ioanid, și în el nu există niciun rând în care autorul să comită mârșăvia sau enormitatea de a-l acuza pe Mihai Botez de antisemitism. Alarma preventivă (sau a preemtive strike?) trasă de văduva Botez pare să fie o altă cacealma — specialitate a castelanei de la Siliștea Snagovului, în compania căreia vom mai zăbovi un episod, două.
P.S.: Văduva Botez ar trebui să-l dezalerteze pe profesorul Harry Cohn din Melbourne, Australia, care, aflând (oare de la cine?) de „mârșăvia” care i se pregătea lui Mihai, a declarat, potrivit văduvei Botez: „Pentru Mihai voi merge în coate și’n genunchi la București să dovedesc că prieten mai bun și mai credincios nu a avut niciodată Comunitatea [evreească] din România”.
Nu de alta, dar un asemenea efort gigantic și plin de riscuri nu se justifică deocamdată prin nimic.