Zilele Ludăii 2016 s-au încheiat, a început munca la ediția următoare

212

Orice copil din Voivodina știe că micul orașel Kikinda, din pusta bănățeană, este centrul lumii. Poate că e adevărat sau nu în restul anului. Dar la sfârșitul de săptămână din octombrie dedicat lor, chiar că întreg globul se învârte în jurul acestui oraș. Nu există ceva mai important în aceste zile decât ludaia. Vai de capul celui ce ia ia derâdere simbolul lor. Nu este doar legumă, desert, aliment uman dar și animal sau pretext de distracție. Este mai mult. Un adevărat status simbol deloc modest. Sunt atât de mândri de această sferă cu miez dulce încât îi dedică câte patru zile de sărbătoare pe an ce atrag curioși din toată lumea. Dar puțină lume știe de celelalte 360 de zile de muncă grea în grădini și pe ogoare .

Se spune că ar fi fost chiar și invitați veniți tocmai din Australia. Ludaia este atât de importantă încât au lansat și o vorbă plină de autoironie. Ca orice bănățeni făloși, locuitorii din acest oraș spun că „Dacă te urci pe o ludaie poți cuprinde cu privirea întrega Kikinda”. Adică ce mai… aproape întrega lume.

În weekendul abia încheiat, în orice parcare sau stradă pe permitea accesul, se vedeau mașini cu plăcuțe de înmatriculare de Timiș sau Caraș. Acestea dominau pe lângă cele ale localnicilor. Dar se găseau și automobile venite din toată țara noastră. Chiar și un comerciant din zona Buzău și-a încercat norocul aducând produse la festivalul din Kikinda.

Distracția a fost la ea acasă. Spectacole, dansuri, jocuri de tot felul. Au fost în program expoziții de arte plastice, de fotografie.

Se cunosc tradițiile vechi ale celor ce prelucrează lutul local transformându-l în artă. Deci nu au lipsit expozițiile de ceramică.

De la muzeul de artă africană de la Belgrad a venit în oras o interesantă expoziție de artefacte din dovleci de pe continentul negru. Sportul a fost reprezentat prin meciuri de fotbal și de tenis. S-a jucat și volei într-un turneu internațional aflat la a șaptea ediție iar premiul s-a numit, cum altfel decât, „Cupa dovleacului”. Turneul de șah s-a adresat tineretului.

Pentru copii preșcolari s-au organizat ateliere de desen, dans sau decorațiuni. Tot copiii au fost cei mai numeroși admiratori ai expoziției de păsări exotice din curtea interioară a centrului cultural. Papagalii ai fost cei mai apreciați comedianți cu pene.

Programul a fost atât de amplu și de bine coordonat încât ar putea deveni model pentru multe primării ce încearcă să atragă vizitatorii dornici de petrecere. Toate cele patru seri s-au încheiat cu concerte urmărite de multe mii de oameni. Ordinea și curățenia centrului orașului au dus cu gândul la o mare mobilizare de oameni ce au muncit greu ca totul să fie perfect. Și a fost.

Merită menționați și câștigători-agricultori. Sunt și ei adevarați campioni olimpici la cele două probe asemănătoare sportului. Au fost cele de lungime și greutate (a ludăii).
Recordurile au aparținut celor ce au adus dovleci de 238 cm și 243 cm (locurile doi și trei). Iar marele premu de 100.000 de dinari a mers la Eva Pece cu un record de 273 cm.

Cel mai așteptat concurs a fost cel de greutate. Publicul era în extaz, mai ceva ca la concursurile de haltere. Categoria grea a ocupat scena ce părea să se îndoie sub legume. Recordurile urcau, de la locul trei cu 366,5 kg, 370 kg locul doi și de asemena cei 100.000 de dinari au mers la Dusan Jankov cu o curcubata de 415,5 kg. E de admirat seriozitatea unui asemenea concurs ce nu este deloc o glumă, se cântărește cu sutele de grame dacă este necesar.

Ca să poți înțelege tot ce se întâmplă în micul orășel ce se află la doar un sfert de oră de frontiera româno-sârbă sau cam o oră de Timișoara trebuie să mergeți până acolo într-unul din ani următori. Dintrun pretext ludic (sau ludaic) se face un eveniment serios ce aduce zeci de mii de curioși.

Dex bănățean: Ludaie – ca un fel de dovleac, da` mult mai fain!

LĂSAȚI UN MESAJ