Zeppelinele de la Timișoara au băgat spaima în orașele din Balcani, bombardând de la Salonic până la București FOTO

505

La 12 septembrie 1915, a fost recepționat și afectat pentru baza aviației germane de la Timișoara, pe atunci în imperiul austro-ungar, zeppelinul cu numele operațional LZ 85.
Construit la Potsdam, LZ 85 avea o lungime – 163,5m, lățime – 18,7m, volum – 31900 mc, 4 motoare diesel Maybach C-X de 210hp, viteza maximă – 96km/h, autonomie – 4300 km, încărcătură utilă – 16,2 tone, pornind la drum sub comanda lui Hauptmann Ernst Scherzer, spune presa franceză a vremii.
LZ 85 a efectuat patru raiduri asupra Salonicului, în nopțile de 31 ianuarie, 4 martie, 18 martie și 5 mai 1916 (1.600 km dus-întors).
În timpul ultimului raid, a fost doborât în flăcări la Kara Yasmak, aproape de Vardar, comandantul Hauptmann Ernst Scherzer și echipajul fiind capturați de trupele franceze.
Resturile zeppelinului LZ 85 au fost expuse lângă Turnul Alb din Salonic și duse mai târziu la Paris.

La Timișoara, a sosit zeppelinul LZ 86 (nume și număr tactic), finalizat la 10 octombrie 1915, cu număr de producție LZ 56, clasa P, a efectuat un șir de 7 atacuri în care s-au aruncat în total de 14.800 kg de bombe de-a lungul frontului de est și sud-est.
S-a prăbușit la 5 septembrie 1916 la Timișoara, în zona Freidorfului, ucigând echipajul format din 9 oameni, îngropați în cimitirul din Calea Lipovei, după ce zeppelinul condus de Hauptmann Wolff a bombardat Bucureștiul și instalațiile petroliere de la Ploiești.

Primul zeppelin înregistrat la Timișoara a fost LZ81, condus de Hauptmann Felix Jacobi, aparținând de  Koenigliche Wurttembergische Luftschiffkommando, dar după trei tentative ratate de raid asupra Salonicului, datorate unor probleme la motoare, LZ81 este înlocuit pe 27 ianuarie 1916 cu LZ85.

Baza aviației germane a fost operațională în anii 1915-1917, pe pășunea satului de la Dudeștii Noi (Neubeschenowa), fiind amplasată cu scopul de a ataca navele trimise de britanici și francezi către aliații sârbi prin portul grec Salonic, Timișoara și Salonic fiind la doar 525 kilometri distanță în linie dreaptă.
În 1919, sătenii au încercat să fure cadrul metalic al hangarului, iar presa franceză a vremii a consemnat că cinci oameni au murit sub dărâmături, după ce clădirea s-a prăbușit.

loading...

3 COMENTARII

  1. Un titlu triumfalist, cu „specific banatean”: „Zeppelinele de la Timișoara au băgat spaima în orașele din Balcani, bombardând de la Salonic până la București”.
    Si un final lamentabil: „În 1919, sătenii [din Dudeștii Noi] au încercat să fure cadrul metalic al hangarului, iar presa franceză a vremii a consemnat că cinci oameni au murit sub dărâmături, după ce clădirea s-a prăbușit.”
    Eroi au fost, eroi sunt inca…
    🙂 🙂 🙂
    Extaz si agonie, falosenie si… trista realitate. Asa era atunci, cu un secol in urma, asa este si acum – aceeasi grava confuzie dintre „frunce” si „fund”.

  2. „În 1919, sătenii [din Dudeștii Noi] au încercat să fure cadrul metalic al hangarului, iar presa franceză a vremii a consemnat că cinci oameni au murit sub dărâmături, după ce clădirea s-a prăbușit.”
    .
    Presa franceza a vremii a mai consemnat ca, dintre „istetii” banatenii care au incercat sa fure cadrul metalic de sustinere a hangarului (inevitabil, hangarul s-a prabusit peste ei), doar un anume Gogu Bomba a scapat cu viata pentru ca in acel moment el era dus cu zeppelinul, dus de-a binelea si din toate punctele de vedere si asa a si ramas. Ceilalti cinci banateni, care au mierlit-o dupa ce efectiv „si-au taiat singuri craca de sub picioare”, au fost inscrisi cu litere de aur pe lista eroilor-martiri ai Banatului. Iata, asadar, ca harnicia cu care banatenii practica meseria lor traditionala poate duce si la pierderi de vieti omenesti, daca nu e cap. Si cum nu prea e cap…

LĂSAȚI UN MESAJ