De câte ori văd prin Timișoara un șantier nou mi se face piele de găină. Nu mint! Pur și simplu mă ia cu răcoare, scuzați ligamentul. Nu lucrez la disciplina în construcții, nici nu sunt împotriva investițiilor, văd cuochi buni ascensiunea pieței imobiliare. Nu din aceste cauze mă tulbură ideea că un nou complex de spații de locuit, cu sute de apartamente, se va înălța în capitala Banatului, ori că mii de metri pătrați de birouri vor fi puse la dispoziția celor care vor să facă afaceri sau să le dezvolte pe cele existente. Nu fiindcă aș avea rău de înălțime mă ia cu amețeală când văd schița unui viitor turn ce, în câteva luni, va face o umbră lungă în Orașului Florilor. Pur și simplu mă înspăimântă gândul că alte sute și sute de mașini vor încerca să-și facă loc pe arterele deja aglomerate ale orașului în care trăiesc. Orice nouă clădire – iar aici,în Timișoara, câteva zeci sunt în curs de construcție chiar în zona centrală – e ca o depunere de colesterol pe artere. Pe cele de circulație. Din nenorocire, pare că nimeni nu face cu adevărat ceva serios ca să preîntâmpine colmatarea centrului urban. Fiindcă nu trebuie să ai cine știe ce imaginație ca să îți dai seama că asta se va întâmpla într-un viitor apropiat.
Iulius Mall se extinde ca-n filme, pe Take Ionescu, imediat după sediul Poliției, se vor da în folosință peste 1000 de apartamente și câteva mii de metri pătrați de birouri, în Circumvalațiunii, aproape de Pasajul Jiul (spațiul care de ani buni strânge zeci și zeci de mașini, în cozi lente și lungi), alte câteva sute de apartamente. Nu mai vorbesc de supermarketuri (mai jos de Piața Badea Cârțan, spre Lugoj – un nou Lidl) ori de noul mall (în Zona Modern, la ieșirea spre Lugoj). Și, sigur, se mai ițesc și altele.
Prin urmare, mii și mii de mașini vor căuta să ruleze pe străzile din zona centrală. Iar mărețul Take Ionescu nu posedă, săracu, decât patru benzi: două și două. Vorbesc de acest bulevard fiindcă e considerat o arteră ce are, încă, un trafic decent. Dar nu-i mare brânză să faci o proiecție peste trei-patru ani: nici dacă ar fi din cauciuc ușor gonflabil bulevardul cu pricina nu va putea prelua hemoragia mașinilor ce îl vor înțepa din „locațiile” date în folosință. Ce răbdare și nervi va trebui să ai dacă vrei să fii șofer în Timișoara! Dar dacă n-ai chef să-ți arzi neuronii la volan și preferi transportul în comun? Simplu de imaginat, fiindcă el va fi asigurat de firobusele care acum, când zice-se că e încă umană circulația pe Take, întârzie constant și bulversant. Dar poate că, pe viitor, în loc de fire le vor crește aripi ce vor fâlfâi de la o stație la alta…
Să întreb de parcări în zona centrală? Nu mă doare nici gura, nici tastatura, doar că întrebarea, intuiesc eu, va rămâne aici, parcată în text.
Timișoara tot crește și, o dată cu ea, îi crește și inima. Doar arterele îi sunt aceleași și fac față din ce în ce mai greu colesterolului auto care, dacă nu se descoperă un tratament-miracol, le va gâtui. Alo, 112?
Totul ar fi oarecum in regula, daca acest trafic deja sufocat in mod „natural” nu ar mai fi strangulat de niste semafoare imbecile, care nu au alt scop decat a aduce comisioane celor care le-au achizitionat – aceasta este parerea mea si o exprim liber.
Nimeni nu poate fi chiar atat de prost incat sa creada, fie si o clipa, ca porcariile alea de semafoare pietonale care opresc 4 benzi, doua si doua, servesc cuiva.
In timp ce pe trecerile pietonale nu paseste nici musca. Toti stam ca boii, ardem benzina, poluam, pentru ca asa au decis niste unii, pe banii nostri.