Un nou scandal zguduie sistemul sanitar românesc: Scandalul de la morgă!

10202

Rețeaua națională de medicină legală este alcătuită din 53 unități medico-legale, unde au activat în cursul anului 2015 un număr de 1001 persoane, față de 999 în 2014 și 979 în 2013.

În prezent, încadrarea cu personal în marea majoritate a instituțiilor medico-legale se situează mult sub nivelul minim acceptabil în raport cu volumul de muncă, se subliniază în Raportul asupra activității rețelei de medicină legală în anul 2015. Așa se face că 18 din cele 36 de Servicii de Medicină Legală Județene se situează mult sub necesarul minim de 1 medic legist la 100.000 de locuitori, ceea ce reprezintă un minimum minimorum aflat la limita functionalității sistemului medico-legal.

Dincolo de problemele de personal, multe servicii județene de medicină legală nu posedă nici cele mai elementare posibilități de investigare toxicologică, anatomopatologică sau serologică, ceea ce perturbă și mai mult funcționalitatea sistemului, acest gen de investigații trebuind să fie efectuate de Institutul Medico-legal teritorial, ceea ce înseamnă cheltuieli suplimentare de transport al probelor și prelungirea termenelor de finalizare a expertizelor.

Există, astfel, 2 Servicii de Medicină Legală Județene fără laborator de toxicologie, 13 Servicii de Medicină Legală Județene fără laborator de anatomie-patologică și 16 Servicii de Medicină Legală Județene care nu pot efectua nici cea mai elementară investigație serologică. Totodată, majoritatea celor care posedă laborator de toxicologie sunt capabile să efectueze doar determinarea alcoolemiilor, întrucât sunt lipsite de mijloace de determinare a drogurilor stupefiante (HPLC, GCMS, etc.).

Se efectuează încadrări de personal fără specializarea necesară, destituiri sau numiri în funcția de șef de serviciu abuzive

Centralizarea investigațiilor în IML-uri poate fi eficientă numai dacă se rezolvă problema promptitudinii transportului probelor și a circuitelor financiare de decontare rapide, cât și subdotarea IML-urilor, întrucât și laboratoarele institutelor de medicină legală se confruntă cu grave probleme de dotare cu aparatură și personal.

Legat de organizarea actuală a rețelei, în care Serviciile Județene de Medicină Legală (SMLJ) sunt subordonate spitalelor județene (în sensul că banii alocați de la buget sunt gestionați de Spital) și implicit subordonate consiliilor județene, în Raportul asupra activității rețelei de medicină legală s-au semnalat și în anii trecuți și se  semnalează și acum multiple probleme rezultate din această subordonare, probleme care se perpetuează și se acutizează.

Deși spitalele cunosc problemele financiare și organizatorice deosebite, nevoile de dotare cu aparatură medicală și personal ale spitalului fac ca nevoile SMLJ să fie trecute pe un plan secundar și ignorate. Cel mai adesea, directorul spitalului județean asimilează Serviciul Județean de Medicină Legală cu o secție de spital, ceea ce favorizează atitudini abuzive, se mai spune în Raportul INML pe 2015.

Se efectuează încadrări de personal fără specializarea necesară, destituiri sau numiri în funcția de șef de serviciu abuzive, încercări de intimidare sau amestec în organizarea SMLJ și chiar imixtiuni în activitatea medico-legală.

În unele județe, se observă obstrucționarea de către Spitalul Județean a folosirii fondurilor proprii ale SMLJ acumulate din prestațiile medico-legale, care conform legii trebuie să se afle în administrarea exclusivă a unităților respective. Achizițiile pentru SMLJ se fac de către Spitalul Județean, dar datorită datoriilor acumulate de spital, furnizorii nu livrează produsele necesare, rezultând astfel întârzieri inadmisibile în aprovizionarea SMLJ cu reactivi, materiale sanitare și echipamente de protecție, consumabile sau birotică. Aprovizionarea se face prin achiziția publică a instituției, deși fondurile sunt separate și activitatea separată.

Planurile de investiții sunt trunchiate și amânate de către administrația Spitalului Județean pe intervale sine die, astfel încât nu pot fi puse în aplicare etapizat și funcțional. Se ignora cu bună știință organigrama minimă pentru instituțiile medico-legale, chiar normele Ministerului Sănătății sunt încălcate prin subdotare cu personal.

Spitalulul Județean refuză sistematic aplicarea prevederilor legale privind salarizarea personalului SMLJ, plata sporurilor de periclitate, a orelor de gardă și a orelor de muncă prestate sâmbăta, duminica și în timpul sărbătorilor legale.

Se ignoră cu bună știință organigrama minimă pentru instituțiile medico-legale

Începând cu luna iulie a anului 2010, serviciile județene de medicină legală sunt finanțate de către Ministerul Sănătății prin intermediul institutelor de medicină legală de care aparțin din punct de vedere metodologic. Pentru finanțarea cu sumele necesare achitării salariilor personalului din cadrul serviciilor județene de medicină legală au fost încheiate conform Ordonanței de Urgență nr.48/2010 art.I alin.35/art.1903 contracte de prestări servicii între spitalele județene și institutele de medicină Legală.

Acest fapt a îngreunat atât activitatea institutelor de medicină legală, cât și cea a spitalelor la care sunt arondate aceste servicii județene de medicină legală, întrucât actele necesare derulării în condiții legale a contractelor de prestări servicii au dus la creșterea volumului de muncă.

Soluția optimă pentru o bună funcționare a serviciilor județene de medicină legală este arondarea lor atât din punct de vedere metodologic, cât și financiar, institutelor de medicină legală de pe raza teritorială de care acestea aparțin, se subliniază în Raportul INML.

Pentru o minimă funcționare în condiții cel puțin normale, Ministerul Sănătății trebuie însă să aprobe, în primul rând, reglementări unitare la nivel național privind organigrama minimă necesară pentru un SMLJ (număr de oameni, număr și tipuri de laboratoare) pe care Consiliul Superior de Medicină Legală a elaborat-o și a trimis-o spre aprobare încă din luna noiembrie 2008.

Totodată, spațiile ocupate de SJML-uri, precum și dotările materiale, trebuie să rămână în custodia MS, spre folosința SMLJ-urilor, dar și rezolvarea rapidă a problemelor legate de dotarea dizarmonică a SJML-urilor.

Multe SMLJ nu au sediu propriu sau au sedii improprii ca spațiu și amenajare, nu au autosanitară de transport cadavre sau dotare insuficientă cu tehnică de calcul, imagistică, mijloace de comunicare rapidă (internet, fax), se mai spune în Raportul INML. Și lista poate continua…

Multe autopsii nu se efectuează la sediul instituțiilor medico-legale

În anul 2014, s-au efectuat în întreaga țară un număr de 19303 autopsii. Din numărul total de autopsii medico-legale, 52% au fost reprezentate de morțile violente, iar 48% au fost reprezentate de morți neviolente. Tot ca în anii trecuți, un număr mare (15%) din autopsii nu se efectuează la sediul instituțiilor medico-legale, ci în teritoriul județului, în condiții mai mult sau mai puțin improvizate.

Pentru a schimba această stare de fapt ar trebui ca toate SMLJ să aibă sală de autopsie proprie și mijloace de transport proprii, se mai arată în Raportul IML. Trebuie spus că în aproximativ 20% din autopsii, medicii legiști trebuie să efectueze necropsia asupra unor cadavre prezentând un risc biologic considerabil (TBC activ, Hepatită B și C, SIDA, putrefacție avansată), aspect mult prea ușor “uitat” de autorități…

În ciuda folosirii unor echipamente de protecție, riscul de contaminare a personalului care efectuează autopsia NU poate fi eliminat, ceea ce explică incidența crescută a TBC și hepatitelor în rândul personalului din instituțiile de medicină legală.

Circumstanțele de producere a morților violente au fost deosebit de variate: pe primul loc, ca frecvență, s-au situat decesele în circumstanțe accidentale – 68%. Pe primele locuri, se situează decesele produse în cursul accidentelor rutiere (20%) și sinuciderile, care reprezintă 27% din totalul morților violente. Analizând structura deceselor de cauză violentă prin prisma mecanismelor tanatogeneratoare, cele mai frecvente sunt lovire cu corp dur, asfixie mecanică prin spânzurare și intoxicații.

Medicii legiști sunt amendați de către un judecător iritat de întârzierea expertizei

Numeroase semnale arată că la nivelul serviciilor județene se resimte din ce în ce mai acut nevoia unui sistem de lucru unitar la nivel național, se subliniază în Raportul INML, fiind imperios necesară realizarea unor circuite mai eficiente de comunicare între INML, IML-uri și SML-urile arondate.

Cât privește colaborarea cu cadrele medicale din unitățile sanitare, se înregistrează întârzieri mari când instituțiile medico-legale solicită copii ale foilor de observație, protocoale operatorii, investigațiile paraclinice. Sosesc foarte târziu, sunt frecvent ilizibile, incomplete, unele documente nu se mai regăsesc în arhivele unităților sanitare. Se întârzie în acest fel foarte mult efectuarea expertizelor medico-legale și nu de puține ori medicii legiști sunt amendați de către un judecător iritat de întârzierea expertizei. Frecvent se lovesc chiar de refuzul de a pune la dispoziție copii după documente medicale, de multe ori cu justificarea absurdă că acestea nu pot fi trimise pentru că sunt “documente medico-legale”, se mai spune în Raportul INML.

Deși s-a explicat în repetate rânduri că în instituțiile medico-legale, documentele se arhivează pe termen nelimitat, spre deosebire de unitățile sanitare, unde există un termen limită de păstrare. S-a explicat, de asemenea, că există prevederi legale clare, dar se pare că ordinele unui director de spital pot fi mai puternice decât un text de lege.

Altă problemă este legată de consulturile solicitate de către instituțiile medico-legale unor unități sanitare în cazul victimelor unor agresiuni sau accidente rutiere, pentru care unitățile sanitare percep bani în ciuda faptului că persoana este asigurată medical și are în mod evident nevoie de o evaluare a stării de sănătate, de stabilirea unui diagnostic corect și de un tratament adecvat – din acest dublu standard aplicat de unitățile sanitare rezultă un conflict etic flagrant.

LĂSAȚI UN MESAJ