Așteptam la semafor să se facă verde. Te salut, mi-a spus, cald, un domn cu un chip cunoscut, care s-a oprit lângă mine. Salut, salut, am răspuns și eu în timp ce-mi foram memoria ca să îl caut în ea. Ce mai faci? Mulțumesc, mă descurc.Tu? Printre ele. Am avut două operații… Uf, nasol, am replicat. Da. O intervenție la vezică și apoi un cancer…
De unde-l știu, de unde? Dar să nu tac, să nu fiu ridicol până la capăt: Și acum e OK? Sper! Cancerul se va vindeca, dar trebuie tratament intens, asta e… Nenorocită boală. Era cam pământiu la față cunoscutul meu: nu arăta deloc cum trebuie. Am simțit că trebuie să fac ceva pentru el: Nu vrei să bem o bere? Mi-ar face plăcere, să știi. Hai! Am mers cu amicul la un restaurant din apropiere, am luat fiecare câte-o fleică, trei mici și am băut câte două beri de căciulă. Printre înghițituri, mi-a vorbit despre cancerul de prostată și despre investigațiile făcute la timp și regulat, despre noile generații de medicamente, despre sculele și tehnologia care, nu peste mult timp, vor lua locul medicilor, sau măcar al chirurgilor, despre spitalele din Occident pline de specialiști români, care se cară iute, cum au o ofertă mai serioasă. La un moment dat, s-a oprit din mâncat și mi-a șoptit: Mă simt mai bine acum, ai avut o idee grozavă să venim aici. Mi-a trecut și durerea de cap. De la oboseală, zic. Da, stres, somn puțin, oboseală. Se strâng, se adună, nu mai e timp de nimic, parcă…
Nu-mi aminteam defel cine e, dar defel, defel. A naibii memorie, cum se duce. Am cerut nota de plată. A vrut să plătească el. Am replicat ferm: Eu te-am invitat! Mulțumesc. Mă bucur că am mai schimbat o vorbă, două… Când ai timp, te aștept pe la mine, la o cafea. Dar ai voie cafea, nu e iritantă? E, prostii… Așa n-ai voie nimic, știi cum e. Hai săptămâna viitoare, hai pe luni, că săptămâna asta e cam gata și,oricum, mai am trei operații. Cum… trei operații? Trei. La ce? Păi un cancer la rinchi, un varicocel, dar asta-i banal, și…, nu mai știu, trebuie să mă uit pe fișă. Te aștept, dau și un whisky afumat, o nebunie. Am un pacient pe care l-am întors din morți, pur și simplu, și de atunci mă tot alimentează. Hai, treci luni după-masa pe la clinică, te aștept în cabinet…