Turismul – antidotul grecilor la criza economică

123

În situația în care ne-am propune să învățăm ceva din realitatea prin care trece Grecia, nu neapărat despre criza în sine ar trebui să învățăm de la eleni, ci poate mai degrabă despre felul în care această țară se străduiește să supraviețuiască în plină furtună financiară, economică și socială. Criza grecească nu arată nici măcar ca în mass-media, unde de regulă tendințele sunt acelea de a exagera puțin realitatea. Realitatea întrece cele relatate. Criza din această țară uimitor de frumoasă își arată fața însă, nu în stațiunile de la mare, nu în minunatele insule din Marea Egee, ci mai mult în marile orașe.

La Atena, mulți oameni, ”falimentați” din punct de vedere economic, social dar mai ales personal, stau în corturi. Alții, se strâng câte 20-30 și se încaieră cu personalul societății de energie electrică ce vine să taie curentul neplătit. Noile impozite și taxe menite a face ca statul să redevină funcțional îi împovărează până dincolo de limita suportabilității pe cetățeni, cam neobișnuiți cu aceste impuneri. Salariile scad exponențial. ”Anul trecut aveam 800 de euro pe lună, ne spune o tânără din Kavala, un oraș cu aproximativ 60.000 de locuitori, de la Marea Egee. Acum am 400 iar tendința e să scadă și mai mult și există pericolul să-mi pierd și locul de muncă. Credeți-mă, în Grecia cu 400 de euro nu faci mai nimic.” Paco, însă, un simpatic proprietar de beach-bar din stațiunea Limenas, capitala insulei Thassos, nu se prea plânge, deși activează vara, trei-patru luni, atât cât ține sezonul. După care pleacă în Salonic, acolo unde face afaceri de alt tip. ”Nu mai găsești de lucru în orașe, spune Paco, înainte aveam o sumedenie de străini care lucrau la noi, acum nici noi, grecii, nu mai găsim slujbe.” Câte despre turiștii români, Paco e încântat: ”Știu că în România există mare dar mă bucur că veniți aici. Pentru noi, acest lucru înseamnă supraviețuire și, de ce nu, prosperitate. De aceea ne străduim să vă simțiți cât mai bine. La iarnă vă întorc vizita, pentru că iubesc muntele iar România are zone montane superbe.” Daniel, un tânăr bucureștean, lucrează la un restaurant, una din afacerile locale pe o plajă din Stațiunea Limenas. Slujba lui e să atragă clienți și chiar reușește. Mai ales românii sunt atrași de faptul că băiatul le explică în limba lor felurile de mâncare, reducerile, facilitățile. El spune că e mult mai bine plătit decât în țară și nu bagă în seamă criza, care, de altfel, într-o insulă eminamente turistică, așa cum e Thassos, nici nu se simte.

Deci, ce-am putea învăța noi de la greci? Poate faptul că această criză profundă nu-i descumpănește. Sunt prietenoși, ospitalieri, îți dau impresia că se bucură pentru fiecare euro cu care tu cumperi câte ceva. De aceea funcționează turismul la ei. Dincolo de comorile peisagistice, de atmosfera superbă, dincolo de vestigiile arhitectonice antice (care în Thassos datează din anii 400 înainte de Iisus Hristos), există o mare disponibilitate pentru turism. Pentru turiști, în general. Indiferent din ce țară ești, gazdele tale din facilitățile turistice dar și oamenii obișnuiți te tratează la fel. Natural, cuviincios, fără servilism dar cu respect și multă condescendență. Nu există acel ”sictir” dacă permiteți o expresie departe de a fi academică, pe care-l afișează turismul românesc. Acolo unde ospătarul de întreabă ”ce vă dau?” și când te servește te mai chestionează: ”doar atât?” La greci, chiar ai impresia că facilităție turistice îți aparțin. Pe plajă șezlongurile, umbrelele, măsuțele speciale sunt gratuite. Sigur, din bun simț e bine să consumi ceva de la barul sau restaurantul care administrează plaja, dar lucrul acesta nu e nici forțat, nici obligatoriu. Unele beach-baruri afișează câte un minim de consumație de 7 euro, pentru a putea deține două șezlonguri și o umbrelă dar și acest lucru e de departe, avantajos. Dar, în alte părți, poți să comanzi orice, și o simplă apă minerală, și ai asigurat șezlong pe tot timpul zilei. Nimeni nu ți-l închiriază cu avariție, cum se întâmplă la noi la mare sau pe unele lacuri. Există o naturalețe și o lejeritate care lipsesc turismului românesc, amorțit în ticuri păguboase și în prejudecăți lipsite de valoare. Iar la orice tavernă, nu uitați, pe lângă consumația, care nu e deloc scumpă ( o porție mare de caracatiță cu garnitură,e aproximativ 8 euro) ți se oferă întotdeauna câte ceva din partea casei: înghețată, prăjitură, pepene verde sau măcar apă minerală rece. Sasa, o tânără ce deține, alături de mama ei, o vilă în stațiunea Limenaria, te face efectiv să te simți ca acasă. Vorbitoare de limba engleză, te întâmpină cu cafea, dulceață și apă și face ca atmosfera să semene cu aceea în care revezi o rudă dragă. Astfel, că multe comori naturale dar și umane pe care le are Thassos-ul, această insulă iubită de români, le poți percepe însoțite de ospitalitatea locală. Nu e rău, în acest context, să nu ratați fosta capitală a insulei, Theologos, un sat de munte cu nume minunat, unde te înconjoară aromele mieilor și iezilor la proțap sau minunatul ulei de măsline făcut acolo, dulcețurile și mierea de pin. Nu uitați și de uimitoarea piscină naturală de la Giola.

Așa că probabil ar trebui să învățăm mai bine această lecție de supraviețuire, chiar dacă altădată pentru greci era o rețetă de succes în turism. Atât timp cât Grecia va menține această pasiune pentru turism, această naturalețe a actului turistic și a oamenilor nu va lăsa statul să ”moară”. E o perioadă grea dar va trece. Am văzut acolo o capacitate de regenerare latentă așa cum nu peste tot găsești.

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ