Turism radioactiv la „Cernobâlul” din Banatul Montan

550

Localitatea Ciudanoviţa din Munţii Banatului este deseori prezentată ca un al doilea Cernobâl. Scenariile catastrofice se succed frecvent, alimentate de mitul care s-a creat în această zonă în care s-a exploatat, începând din anii 50, uraniul. Există însă propuneri ca aria să devină o destinaţie turistică. Ciudanoviţa este, de multă vreme, subiectul unor reportaje, multe dintre ele televizate, care o prezintă ca pe un fel de Cernobâl autohton sau un fel de Fukushima, păstrând proporțiile, desigur. Aici a funcţionat, cu ani în urmă, o exploatare de uraniu, închisă în anul 2000, iar zona a rămas, se spune, radioactivă. Autorităţile sunt acuzate că măsoară neglijent nivelul radiaţiilor remanente şi că populaţia de aici (cea care a mai rămas, pentru că aria e aproape depopulată) ar fi afectată pe termen lung din cauza emanaţiilor toxice ale uraniului.

“La Ciudanoviţa radioactivitatea este atât de mare, încât oamenii se sting de tineri, iar cei ce se nasc vin pe lume cu malformaţii”, sună titluri sau remarce frenetice ale confraţilor ziarişti, care şi-au încercat condeiele pe acest subiect “zemos”. “Al doilea Cernobâl!”,  “După închiderea minelor de uraniu  nimeni nu s-a deranjat să măsoare până la ce nivel au ajuns radiaţiile în zonă. S-au cheltuit însă sute de miliarde de lei pentru ecologizarea zonei”. “În cimitirul Ciudanoviţa anii trecuţi pe crucile de metal arată că mulţi dintre cei care s-au prăpădit nu aveau mai mult de 50 de ani. Toţi au lucrat în minele de uraniu din munţii Banatului”. “Cancerul, leucemia, îmbătrânirea timpurie, copii cu malformaţii – sunt boli frecvente la Ciudanoviţa”. “La Ciudanoviţa, peste două sute de suflete trăiesc uitate de lume, în suferinţă şi sărăcie. Nu au unde să plece. Rămân într-un loc contaminat care îi omoară în fiecare zi câte puţin”.

Dar, oare, chiar aşa stau lucrurile? Părerile sunt împărţite. Pe oamenii de aici, dacă îi întrebi, spun că duc o viaţă normală. Sigur, munca grea, travaliul minier i-a îmbolnăvit pe mulţi sau le-a scurtat viaţa. Dar nu există dovezi clare că s-au îmbolnăvit de la radiaţii. De o anumită cantitate nu ai cum să te fereşti dar, susţin unii medici, organismul se adaptează la doze mici şi continui de radiaţii. Ar putea suna halucinant, fireşte, dar aşa susţin specialiştii. Pe de altă parte, medici care au lucrat în Caraş-Severin, şi chiar la Ciudanoviţa, avertizează asupra instabilităţii zonei din punct de vedere radioactiv şi propun evacuarea totală a acestei arii. Alte opinii susțin că Ciudanoviţa ar trebui să devină obiectiv turistic. Turismul radioactiv ar putea, nu-i aşa?, deveni noua atracţie a acestui început de mileniu trei.

Autorităţile sanitare ale Laboratorului de Igiena Radiațiilor din cadrul Direcției Județene de Sănătate Publică a județului atrag atenția asupra alocării cu prioritate a fondurilor de închidere a fostei exploatări de uraniu. Mina aceasta nu e ca orice altă mină, ne spune Fiu Bugariu, specialist în cadrul Laboratorului, în exclusivitate pentru Banatul Azi.

”Apa potabilă nu e contaminată cu radiații, susține Fiu Bugariu. O singură fântână, la Brădișoru, prezintă depășiri ocazionale de radiații. Doza efectivă totală de referință pentru nivelul radiațiilor nu e depășită. Dar unele ape de suprafață depășesc 0,1/Bq/l. Problema e că acea Companie Națională a Uraniului a intrat în insolvență. Ei s-au apucat de ecologizare dar n-au făcut mai nimic. Mai mult, la Lișava s-au relocat niște halde de steril, manevră din cauza căreia radioactivitatea a crescut prin efectul de șiroire a apei. Au început să modifice instalația de decontaminare de la Lișava, prin adăugarea a încă patru coloane schimbătoare de ioni. Dar acțiunea nu s-a finalizat. Nu s-a realizat bazinul de decantare și de sedimentare înaintea instalației. În aceste condiții, apele de mină având multe suspensii, îmbâcsesc rășina din coloanele de lucru, ceea ce duce la scăderea randamentului de reținere a uraniului din apele de suprafață, conducând la creșterea conținutului radioactive. Noi insistăm să se aloce cu prioritate fonduri pentru ecologizare, din partea Ministerului Industriilor, din partea Conversmin, pentru că nu te poți juca cu reziduurile unei mine de uraniu.”

Sigur, situaţia de la Ciudanoviţa ar putea constitui obiectul unui interes mai accentuat din partea autorităţilor, pentru că în astfel de cazuri e nevoie de echipe mixte de specialişti, care să determine, în urma unor cercetări comparate, de-a lungul anilor, dacă zona e într-adevăr atât de periculoasă. Până acum, se ştie cu certitudine, dacă pornim de la premisa că măsurătorile specialiştilor sunt corecte, că apa de băut de la Ciudanoviţa este sănătoasă. Odată, însă, clarificată cu absolută certitudine stabilitatea zonei, ea ar putea, poate, trăi din turism. Pentru că, dincolo de vestigiile exploatării, întreaga arie dispune de o serie de frumuseţi naturale unice.

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ