Turism în Timiș? Avem unde, dar n-avem cu ce și cu… cine! – FOTO+VIDEO

1372

Toată lumea din țara asta, cu mic cu mare, vrea să facă turism. Am văzut cât de bine se trăiește din acest domeniu prin alte părți și cât de frumos este. La noi însă, distanța de la vorbe și intenții până la fapte e destul de mare. Timișul nu face excepție!

Dacă luăm stațiunile balneare din județ, constatăm că sunt două, mari și late: Calacea și Buziașul. La Calacea ai șanse dacă mergi doar în sezonul estival, deși se cunosc bine calitățile curative ale apelor termale de aici. În rest nu se pune problema. Tronează un lacăt mare pe poartă și admiri prin gard căprioarele și peste gard bazinul gol.

Din Buziaș a mai rămas doar faima vremurilor trecute și încercările firave ale câtorva investitori să mențină interesul pentru stațiune. Dinspre partea primăriei nici un ajutor. Din contră, acoperișul vestitelor promenade dacă nu a picat deja reprezintă un real pericol pentru cine se încumetă să încerce o plimbare. Parcul arată jalnic iar vila unde trăgea împăratul Austro-Ungariei e în paragină, la fel ca multe altele. De apa minerală nici nu are rost să mai pomenesc.

Lacul Surduc e subiectul cel mai drag pentru toate administrațiile județene, de la Viorel Coifan încoace. Există planuri serioase pentru această zonă, ne asigură toți președinții de consiliu județean care s-au perindat după 1990, numai că nu se vede mare lucru. S-a construit fără nici o sistematizare, chiar și fără autorizație, accesul spre luciul de apă este destul de anevoios iar amenajările de pe mal, pentru confortul celor care ajung acolo, sunt aproape inexistente. Intri direct în apă, fără nici un ponton și riști să te împotmolești în mâl, lucru care face ca apa să fie murdară.

La parcuri și rezervații naturale stăm ceva mai bine. Lista acestora se întinde pe 14 poziții, cu tot cu lacul Surduc Vorbim aici de Rezervația ornitologică de la Satchinez, cunoscută sub denumirea de mlaștinile de la Satchinez, Arboretumul Bazoș, Insula de la Igriș, Insula Mare de la Cenad, Lunca Pogănișului, Lacul fosilifer de la Rădmănești, movila de la Sisitak, Mlaștinile Murani, pajiștea cu narcise de la Bătești, Parcul Natural Lunca Mureșului, Pădurea Bistra, Pădurea Cenad, rezervația ornitologică Beba Veche și Sărăturile de la Diniaș. Cam asta se găsește dacă dai căutare pe Wilkipedia. Să fim sinceri și să ne gândim câte știm și am văzut noi. Maxim cinci: Lacul Surduc, Satchinez, Lunca Mureșului, Arboretumul Bazoș și Pădurea Bistra. În rest, am încercat să găsim celelalte parcuri și credeți-mă nu a fost ușor. Rezultatul îl puteți vedea în materialul video care a rezultat în urma documentării.

Și tot în materialul video vă invit să vedeți cum stă Timișul la Capitolul castele-cetăți. În afara Palatului Dicasterial din Timișoara și probabil al Conacului Nako, de la Sânnicolaul Mare, e dezastru: castelul Huniade din Timișoara e ascuns de schele și inaccesibil vizitatorilor, Castelul de la Banloc e într-o stare deplorabilă de peste 20 de ani, Castelul Contelui Mercy de la Carani stă să se prăbușească, Cula de la Ciacova este la pachet cu ștrandul din localitate iar cula de la Deta, năpădită de vegetație, e depozit de gunoaie.

O rază de speranță ar fi bisericile de lemn din zona Făgetului, un tezaur inestimabil al Banatului, insufcient exploatat. Problemele pe care le-am întâmpinat în documentarea pentru materialul video de la finalul articolului au fost generate, în special, de lipsa indicatoarelor care să îndrume doritorii spre aceste comori, de lipsa unei minime informări cu privire la biserici (nu există decât o singură hartă amplasată în localitatea Margina) și – nu în ultimul rând – de un acces greoi spre fiecare obiectiv în parte (distanța dintre Bulza și Groși, de 7 kilometri pe un drum forestier impracticabil, se transformă practic într-n drum de 40 de kilometri, prin județul Arad).

Să mai amintim că Bisericile de lemn din Zona Făgetului au fost cuprinse într-un amplu program de restaurare, finanțat sau, mai bine spus subfinanțat, de Ministerul Culturii. Lucrările de restaurare au început acum doi ani, la majoritatea obiectivelor din zonă și se desfășoară cu mare dificultate, cu dese întreruperi, care îngreunează bunul mers și creează disconfort pentru credincioșii din satele care nu au alte locuri de rugăciune.

LĂSAȚI UN MESAJ