22.2 C
Timișoara
vineri 29 martie 2024

Traian Dorgoşan, după o jumătate de veac

Cu o săptamână la urmă am trecut pe la Spitalul din Gătaia, în căutarea urmelor lui Traian Dorgoşan. Murise acolo cu două luni în urmă şi aflasem cu întârziere: a murit acolo, după ce zăcuse o perioadă la Fundaţia Timișoara ’89 a lui Petru Ilieşu. Apoi, fiindcă era bolnav, foarte bolnav, Petru Ilieşu l-a transferat la Gătaia. La doctorul Petrovici. Stau de vorba cu directoarea spitalului, cu doctorul care l-a avut în grijă opt luni de zile. Era foarte bolnav, Era bolnav de şi de şi de… E o minune că a rezistat opt luni. Da, vreau să-i spun, a rezistat 82 de ani. E fost, decenii de-a rândul, regele boemei timişorene. În anii şaizeci, în anii şaptezeci, era regele boemei. În 1972, recent înfiinţata editură Facla i-a tipărit volumul Cellalt geamăn. Timişoara se putea mândri cu el. Peste aproape trei decenii, editura Hestia i-a retipărit, prin grija lui Lucian Alexiu, poeziile. Cu puţine adăugiri. Rămânea Cellat geamăn:

„Întuneric sunt şi faclă,/apă vie şi venin,/ geamăn mie şi străin/ îmi sunt stea şi îmi sunt raclă.//Cer cu nor şi cer senin,/ pom rotat şi ghionoaie,/îmi sunt secetă şi ploaie/ şi statornic peregrin.// Suflet laş, suflet trufaş,/voinţă şi renunţare,/domn peste zenit şi zare,/sunt nadirului ocnaş.// Îndoială sunt şi crez,/nălucă pe meterez,/sunt şovăitor şi trist/ (să exist? — să nu exist?)// imanent şi transcendent,/aposteriori-aprioric,/sunt ţărână şi lopată,/groapă şi gropar de-odată,/ şi în hârca mea de Yorick/ intră universul-roată.// Geamăn şi străin îmi sunt,/sunt şi stea, sunt şi pământ.”

Directoarea ne spune că a venit cineva după el, i-a luat cadavrul şi l-a dus… undeva. Pe urmă, după ce priveşte cu atenţie printre hârtiile instituţiei, revine: a fost înmormântat aici. Când am venit la spital, am trecut pe lângă cimitir. Dacă decedatul n-are aparţinător, e înmormântat în partea de cimitir care revine spitalului. Spitalul are preot. E înmormântat acolo.

Da, e înmormântat acolo. Şi-a simţit, şi-a presimţit sfârşitul — asta a fost boema, asta a fost poezia lui. Va trebui să-i aşezăm o cruce cum se cuvine. A fost, mai bine de jumătate de veac, în istoria culturii din Timişoara, rege al boemei.

O jumătate de veac, pentru o capitală a culturii.

Alte subiecte :

Afară nu-i vopsit gardul, înăuntru-s „leoparzii”?

Dacă stadioanele din Timișoara ar putea vorbi, ar plânge. Fiindcă plânsul, mai ales plânsul, este forma cea mai pură a comunicării. Și prima. Dar sunt...

Fritz, Robu și un sondaj de opinie cam deprimant

Un recent sondaj de opinie ținut, deocamdată, la secret oferă câteva date interesante despre schimbările din ultima vreme produse în percepția electoratului timișorean. Mărturisesc că...

Citește și :