Tragediile nu trebuie uitate niciodată!

109

Sâmbătă, 5 august 2017, la Biserica sârbească din Piața Unirii a avut loc o slujbă mai diferită decât de obicei. Un sobor de preoți conduși de însuși PS Lukian, Episcopul ortodox sârb al Ungariei şi administrator al Vicariatului ortodox sârb din Timişoara au săvârșit un serviciu religios de pomenire a victimelor căzute în conflictele interetnice din timpul războielor ce au zguduit Balcanii, cu două decenii în urmă. Evenimentul a fost organizat de Consulatul General Al Republicii Serbia la Timișoara, Uniunea Sârbilor din România și Episcopia Ortodoxă din Timișoara.

4 august a rămas în istorie ca fiind Ziua Memoriei tuturor sârbilor pieriți și prigoniți în operațiunea militară „Furtuna”(Oluja). A fost cea mai mare grozăvenie militară în care au căzut civili neimplicați în conflicte, din punctul de vedere al sârbilor. Partea croată crede că doar au recuperat teritorii ce le-ar fi aparținut și nu recunosc pierderile masive de civili.

După slujba de comemorare a continuat manifestarea în sala festivă a Episcopiei, cu mai multe momente de aducere aminte.

A fost prezentat un documentar al acestor evenimente, iar pasajele din film, amplu dezbătute. De asemenea, publicistul Raico Cornea a analizat metodele de influențare ale unui conflict prin mijloacele media. Acestă carte a fost prezentată și în paginile noastre, de curând.

ES dr. Vladan Tadic, consulul general sârb la Timișoara, a accentuat că asemenea evenimente nu ar trebui să se mai întâmple niciodată, dar pericolul există permanent.

„În perioada 1991-1995 peste 400.000 de sârbi au părăsit Croația. Inițial aceștia au venit în Serbia, în liniște și în tăcere, încă din anul 1990 când a venit la putere HDZ-ul și Franjo Tudjman… Și-au părăsit pământul pe care îl lucrau de sute de ani, din generație în generație, iar copiii au părăsit școala. Mulți au murit pe drum din cauza grenadelor și a împușcăturilor asupra coloanelor de refugiați, iar cei ce au reușit să părăsească Croația au fost mai mult morți decât vii.

Astfel, poporul sârb care de-a lungul celor șapte secole a trăit pe teritoriul actualei Croații și a oferit personalități precum Nikola Tesla, Josif Pancic, Sima Matavulja, Petar Preradovic, Milutin Milankovic, a construit mănăstirile Krka, Gomirje, Orahovica și ai avut multe contribuții în societate, politică, cultură și știință, din peste 1.500.000 sau 25 de procente din locuitori – înaintea celului de–al doilea război mondial, a rămas doar la puțin peste 180.000, adică patru procente.”, a declarat Excelența Sa, consulul Tadic.

Profesorul Nicolae Țăran, de la grupul de prietenie româno-sârb, a făcut o analogie cu genocidul armean de acum un secol, despre care abia acum începe să se vorbească mai serios. Și cu tot timpul trecut de atunci, unele țări nici acum nu recunosc acele fapte ca fiind un genocid. Poate evenimentele balcanice nu vor trebui să aștepte un secol ca să fie cunoscute corect.

”Nu vom cunoaște niciodată cu exactitate numărul familiilor despărțite, a copiiilor traumatizați, a sinuciderilor sau a morților subite, a bolilor, a vieților distruse, a peste 400.000 de oameni expulzați, dar trebuie să vorbim despre aceste lucruri de fiecare dată. Tot așa cum facem și astăzi, aici, pentru prima dată la marcarea acestei zile și în afara granițelor Serbiei. Este de datoria noastră să vorbim!”, a concluziont consul Tadic.

LĂSAȚI UN MESAJ