Timișoara, orașul palatelor… Azi Palatul Poștei FOTO-VIDEO

2011

Mândra Timișoară este înțesată de palate, majoritatea construite la sfârșitul secolului XIX, începutul secolului XX, o perioadă înfloritoare pentru urbea nostră, aflată încă în imperiul Austro-Ungariei. Nu vorbim despre palate construite în stilul celor din Franța, de pe Valea Loarei, după cum relevă cunoscutul istoric Ioan Hațegan. Ne-am propus să scoatem în evidență palatele Timișoarei, fiecare cu istoria lui.

Una din cele mai cunoscute clădiri pentru tot timișoreanul este Palatul Poștei. ”Pe locul ei exista, până la începutul secolului nostru, Bastionul nr. 4 al cetăţii. După dărâmarea fortificaţiei, primăria vinde terenurile nivelate celor doritori. Cei 1.205 de stânjeni pătraţi ai clădirii de azi au fost cumpăraţi, în anul 1905, de conducerea poştei, pentru 50 de coroane, stânjenul pătrat. Construcţia începe ceva mai târziu, iar în 1913, palatul este terminat. Unii atribuie planurile clădirii arhitectului budapestan Ignaz Alpar, alţii, timişorenilor Ladislau Szekely, Kiss și Gabor. Până la edificarea clădirii noi, poşta timişoreană, atestată din 1722, a fost adăpostită în diverse localuri, iar în 1859-1860 a adăstat în Palatul Dicasterial. Creşterea fantastică a serviciilor poştale, telefonice şi telegrafice, la începutul secolului XX, impune o rapidă reorganizare şi, inclusiv, noi şi spaţioase clădiri”, spune cunoscutul istoric timișorean Ioan Hațegan.

”Complexul are 1.230,6 stânjeni pătraţi, adică 4.426,8 metri pătraţi, din care o bună parte este „înghiţită” de cele două curţi interioare. Faţada, spre bd. Revoluţiei, are 36,77 m lungime, iar spatele (lângă parc) – 37,6 m, latura de est are 112 m, iar cea de vest (spre bancă) – 98,7 m lungime. Clădirea are subsol, parter şi părţi cu două şi, respectiv, trei etaje, în care sunt 170 de camere şi 45 de spaţii adiacente şi coridoare. Între 1913 şi 1932 nu a fost nevoie de nici o reparaţie. În vara lui 1919, arhive, bibliotecă şi instalaţii (poştale, telefonice, telegrafice etc.) sunt, simplu, furate; de aceea este greu să vorbeşti despre istoria şi trecutul clădirii. Între 1923 şi 1940, aici a funcţionat singura facultate de poştă şi telecomunicaţii din România, alături de alte diverse servicii, direcţii, inspectorate”, precizează Ioan Hațegan.

Mai trebuie spus despre această clădire că în 1941, aici îşi află sediul nou înfiinţata Facultate timişoreană de Construcţii, ca şi refugiata Facultate de Geografie din Cluj-Napoca. Prin 1950, tot aici funcţionează creşa şi grădiniţa poştei, între 1968-1990, în holul mare funcţiona şi agenţia de voiaj. Clădirea, renovată după 1990, după câţiva ani de lucrări, are din nou nevoie de lucrări de împrospătare a fațadei și amenajări interioare pentru că ea constituie unul dintre monumentele frumoase, utile şi imposibil de evitat ale oraşului.

Sursa: Revista Banatul

LĂSAȚI UN MESAJ