Când, în decembrie 1989, miile de timişoreni strânşi în Piaţa Operei invocau Cerul pentru a trezi ţara, ţara toată făcea rating. Până la invocaţie, însă, s-au mai întâmplat lucruri. Dacă întrebaţi locuitori ai metropolelor ale căror nume le vedem pe frumos ticluitele sticluţe de parfum ori în reclamele la ceasuri şi produse ale marilor case de modă, adică acolo unde şi cultura politică e ceva mai rafinată, de vă pot spune vreun personaj important din acele zile de graţie ale Timişoarei, veţi afla cel mult un nume: László Tőkés. Bineînţeles, sunt şi alţii care ar merita recunoaştere pentru faptele sau sacrificiul de atunci. Dar asta e o altă poveste. Vorba unui iscusit scriitor maghiar: cui îi plac berea, crenvurştii şi istoria, să nu fie curios cum se fabrică ele.
A discuta dacă László Tőkés „a fost sau n-a fost”, a contat sau n-a contat în revolta timişoreană şi, implicit, în căderea comunismului din România, e un nonsens. Vorbim de un erou veritabil, calitate care nu îi poate fi confiscată. Nici măcar juridic. László Tőkés va rămâne un simbol al Timişoarei iar momentul său de graţie nu necesită aprobări în scris. Mai mult, ca să îl citez pe reputatul politolog Tamás Gáspár Miklós, el e şi un simbol al României, şi chiar şi al Europei Centrale. Nemaivorbind de comunitatea maghiară din România.
După cum se ştie, preşedintele Klaus Iohannis i-a retras lui László Tőkés distincţia „Steaua României, primită de episcop, în 2009, pentru meritele sale în revolta de la Timişoara. Preşedintele a precizat că cel care primeşte o astfel de distincţie a statului trebuie să respecte Constituţia României.
L-am căutat pe episcopul László Tőkés pentru a-l întreba cum trăieşte toată povestea. A acceptat interviul şi mi-a răspuns. În română.
Cum sună argumentele pentru care v-a fost acordat ordinul „Steaua României”? Există o motivație oficială? Dacă da, ne-o puteți spune?
Nu pot să vă spun mai mult decât ce scrie pe actul (decretul prezidențial nr. 1864 din 14 decembrie 2009) ce însoțea medalia propriu zisă: „Președintele României dorind a răsplăti meritele domnului László Tőkés cu prilejul împlinirii a 20 de ani de la Revoluția din Decembrie 1989, în semn de înaltă apreciere a curajului și demnității de care a dat dovadă, declanșând, prin exemplul personal, revolta istorică a poporului român împotriva dictaturii comuniste, conferă Ordinul Național Steaua României în grad de cavaler.” Semnează Președintele României, Traian Băsescu și Cancelarul Ordinelor.
Cu sau fără distincţie, cum judecați dumneavoastră acum, după un sfert de secol, rolul pe care l-ați jucat în evenimentele de la Timișoara?
Nu cred că eu sunt cel mai îndrituit să-mi apreciez propriul rol jucat în evenimentele din decembrie 1989. După un sfert de secol, chiar că a venit timpul să o facă specialiștii, îndeosebi istoricii, și nu „experții” care se perindă seară de seară „pe sticlă” interpretând trecutul și prezentul după cum sunt plătiți. Dar nici nu vreau să epatez printr-o falsă modestie, așa că trebuie să recunosc: Atotputernicul a decis ca eu și familia mea, înconjurați de câțiva prieteni și enoriași hotărâți, deciși, curajoși, să fim cei care prin rezistența demonstrată să fisurăm acel clopot de sticlă al indiferenței și fricii care a fost instalat deasupra noastră de către aparatul represiv al dictaturii comuniste. De fapt eu nu „am jucat vreun rol”, ci mi-am trăit viața, zi cu zi, împreună cu cei amintiți. Ceea ce am încercat să fac cu bună știință – și se pare că am reușit – a fost doar să sparg acel perete al tăcerii care ne înconjura țara și neamul, perete ridicat de către Ceaușescu și clica lui.
Care credeţi că e, de fapt, motivul pentru care v-a fost retrasă „Steaua României”, pentru că e neclar? Nemaivorbind că temeiul deciziei constă, după cum explică lingvistul Szilágyi N. Sándor, în traducerea discutabilă a expresiei maghiare „védhatalmi státusz” prin termenul „protectorat”, un termen bine definit în limbajul relațiilor internaționale, și care are în maghiară un echivalent, anume „protektorátus”.
Mie nu mi-a ieșit niciodată pe gură cuvântul „protektorátus”, să-mi fie iertat: oare sunt eu răspunzător pentru traducerile care se fac, întâmplător sau voit, greșit? Îmi pare rău, dar nu pot să-mi aplec urechile la tot felul de speculații. Deocamdată musai să mă rezum la cele declarate de președintele republicii, cum că: „Am decis astăzi să-i retrag Ordinul Național Steaua României lui László Tőkés. Cel care primeşte şi acceptă o distincţie din partea statului român trebuie să recunoască și să respecte România, trebuie să aprecieze valorile care stau la baza Constituţiei țării.” Întrucât este neadevărat că eu nu aș recunoaște și nu aș respecta România și constituția ei, nu-mi rămâne decât să cred că decizia domnului președinte a urmat unei comenzi politice. Vedeți și cele spuse mai sus.
Prin 2010, într-un interviu realizat cu Herta Müller, o întrebam dacă ar accepta o distincţie din partea statului român. Mi-a spus că nu. De ce? Pentru că nu era de acord cu foarte multe lucruri care se întâmplau atunci în România. Lucruri politice, bineînţeles. Cu multe lucruri din viaţa politică românească presupun că nici dumneavoastră nu sunteţi de acord. În plus, printre cei care au primit distincţii din partea statului român sunt, după cum presupun că ştiţi, şi destule personaje îndoielnice, penale chiar. Dumneavoastră aţi acceptat propunerea. Care au fost argumentele acelui moment?
Eu unul am considerat atunci și consider până azi, că această distincție este o recunoaștere a succesului revoltei populare din decembrie 1989, în care eu însumi am avut un rol catalizator, să zicem. Tocmai de accea, când cercurile naţionalist-comuniste din jurul lui Victor Ponta au demarat procesul de retragere a Ordinului, l-am și predat timișorenilor, Comitetului de Comemorare a Revoluției din 1989, ca să îl păstreze ei. Pentru că e al lor. Orașul Timișoara, spiritul Timișoarei au fost decorate cu acest Ordin prin persoana mea, cred eu, și, de aceea, este o palmă pe obrazul timișorenilor gestul revocării lui.
Societatea Timişoara, alături de alţii, şi-a exprimat dezacordul faţă de decizia preşedintelui de a vă retrage „Steaua României” considerând decizia drept una pripită, şi solicită reexaminarea de îndată a acesteia. Cum comentaţi? Mai poate fi ciorba reîncălzită?
Dacă ar fi fost o simplă gafă, o decizie nechibzuită, atunci e loc de orice rectificare. Dar de atunci a cam trecut timpul în care se poate recunoaște o greșeală. Aud că domnul Iohannis și-a adjudecat mai multe like-uri pe rețelele de socializare din partea naționaliștilor români decât dislike-uri din partea „europenilor”. Iar mă duce gândul la prezumția că a vrut să facă pe placul unor cercuri sau că a fost serios presat de cine știe cine…
Continuarea aici: blog.cosmeanu.ro
Mai nou spionii si tradatorii sunt facuti eroi iar cei care au fost pentru Romania si care au murit pentru tara sunt facuti eroi. Frumos va sta
Rectific : Mai nou spionii si tradatorii sunt facuti eroi iar cei care au fost pentru Romania si care au murit pentru tara sunt facuti tradatori. Frumos va sta