Cei care au prins perioada de dinainte de Revoluţia din 1989 îşi mai amintesc, cu siguranţă, de panourile pentru încălzirea apei calde menajere aflate pe toate blocurile de locuinţe din Cartierul Soarelui. De altfel, Timişoara a fost primul oraş din România care a avut un cartier întreg ce îşi prepara apa caldă menajeră cu ajutorul energiei solare.
Condiţiile de aici erau propice pentru un asemenea proiect (în zonă sunt circa 3.000 de ore însorite pe an) şi a existat chiar ideea de a extinde proiectul în tot oraşul. Timişoara ar fi primit atunci supranumele de Oraşul Soarelui.
Ideea folosirii energiei solare a apărut în România încă din anii ’70, când mai multe colective de cercetare au realizat diverse studii în acest sens, acestea ajungând să-i fie prezentate lui Nicolae Ceauşescu. Acesta, intuind economiile pe care le-ar putea face, a dat ordinul pentru investiţii masive în cercetare şi în realizarea tehnică a instalaţiilor pentru încălzirea apei calde menajere.
România a ajuns să instaleze, până în 1989, peste 1 milion de metri pătraţi de panouri solare, situându-se pe locul 5 în lume, după Australia, SUA, Israel şi Grecia.
Din păcate însă, ca multe alte lucruri pornite cu bune intenţii, şi în acest domeniu s-au făcut excese şi foarte multă risipă. Au ajuns să fie montate astfel de instalaţii solare pe întreprinderi industriale care produceau oricum apă caldă din fluxul tehnologic, şi pe care trebuiau să o arunce pentru a o folosi pe cea încălzită solar.
În Timişoara s-a petrecut însă fenomenul invers. După ce s-au cheltuit milioane pentru realizarea instalaţiilor de pe blocuri, un spirit de economie total absurd a făcut să nu se mai găsească fonduri pentru plata unei persoane care să se ocupe de întreţinerea instalaţiilor. Pe perioada de iarna acestea trebuiau golite, fiindcă nu erau protejate împotriva îngheţului. Astfel că, la primul ger mai puternic, ţevile s-au spart, iar toată investiţia s-a dus pe apa sâmbetei.
După Revoluţie, locatarii, care între timp au devenit proprietari, atât pe apartamente, cât şi pe instalaţiile de pe blocuri, le-au desfiinţat. Timişoara a ratat şansa de a deveni oraşul soarelui, dar a rămas în continuare oraşul florilor, al parcurilor şi, mai nou, al… palmierilor.