Singurătatea matematicianului

178

Dacă pleacă un om , te intrebi naiv ca un copil „unde a plecat”? Daca pleacă un cărturar , nu trebuie să te intrebi. Poţi fi sigur, merge să se întâlnească cu alţi oameni ai cărţii. Ce vor vorbi? Fără indoială ne va scrie în următorul său volum.

Solomon Marcus s-a stins. În linişte şi discret. Dar nu la fel de discretă a fost opera sa.
Reprezentanții Academiei Române apreciază că Solomon Marcus a fost o personalitate de excepție, exemplu paradigmatic de savant și o conștiință a timpului său, sensibil la problemele grave ale societății, în care s-a implicat cu delicatețe, grijă și discernământ.

A studiat in tinerete matematica şi a început cariera universitară foarte devreme, la numai 25 de ani, în 1950, în cadrul Facultății de Matematică din Universitatea București. Șase ani mai târziu și-a susținut doctoratul cu teza ”Funcții monotone de două variabile”, iar în 1968 a devenit doctor docent în științe. În aprilie 1993 este ales membru corespondent al Academiei Române, iar în decembrie 2001 membru titular. Discursul de recepție a fost susținut în martie 2008, cu tema ”Singurătatea matematicianului”. Rezultatele pe care Solomon Marcus le-a obținut în analiza matematică și în analiza cantitativă la începutul carierei sale continuă să fie de mare actualitate și să fie citate în lucrări științifice din lumea întreagă, la peste jumatate de secol distanta de la publicarea lor.

A fost unul din primii savanţi de la noi şi de aiurea ce a aplicat metodele analizei matematice într-o multitudine de domenii din cele mai variate de la lingvistica generală, lingvistica matematică și în poetica matematică sau semiotica. Asemenea altor spirite neliniştite ca Dan Barbilian ori Grigore Moisil nu a avut loc destul în domeniul său care i se părea prea strâmt şi a crezut de cuviinţă să intervină oriunde putea să-şi arate erudiţia şi ascuţimea gândului.

Academicianul a excelat deopotrivă în domenii clasice ale științei, dar și în domenii noi, avangardiste sau de frontieră, fiind unul dintre reprezentanții de seamă ai transdisciplinarității la nivel mondial. Cercetările sale abordează analiza matematică, lingvistica matematică, informatica teoretică, poetica matematică, semiotica, istoria și filosofia științei, modele matematice în științele naturii și în științele socio-umane.

Daca am lua doar cercetarile sale filologice şi tot ar fi meritat elogiul general. A fost recunoscut ca unul dintre inițiatorii folosirii matematicii în ştiinţa limbajelor.Iar modelele pe care le-a propus pentru categorii precum fonemul, cazul și genul gramatical, omonimia morfologică, proiectivitatea sintactică, distincția între limbajul științific și cel poetic, strategia personajelor în teatru au reținut atenția și sunt utilizate de sute de autori lingviști, matematicieni, informaticieni, semioticieni, filosofi, teoreticieni literari.

”Vocea sa s-a auzit întotdeauna cu demnitate, în mediul academic, sub cupola Academiei Române, în mediul universitar, dar și în spațiul public, în presă, în instituțiile statului. În tot ce a întreprins Solomon Marcus a fost cu adevărat un spirit liber și inovator, un umanist în deplinul sens al termenului, având acea capacitate unică de a se manifesta cu egală dezinvoltură și responsabilitate în lumea ideilor și spațiul pragmatismului. Respectat și iubit deopotrivă de membrii Academiei Române, de colaboratorii din străinătate, de colegii din Universitate, de discipoli, studenți, de tineri și mai ales de copii, Solomon Marcus i-a iubit și respectat la rândul său pe toți”

A publicat zeci de cărți, traduse în multe din limbile de circulatie: Analiza matematică (1962-1981, 1966-1980), Lingvistica matematică. Modele matematice în lingvistică (1963), Gramatici și automate finite (1964, distinsă cu Premiul ‘Timotei Cipariu’ al Academiei Române), Algebric Linguistics. Analytical Models (1967), Introduction mathematique et la linguistique structurale (1967, distinsă cu Premiul ‘Gh. Lazăr’ al Academiei Române), Poetica matematică (1970), Semiotica folclorului (1975), Semiotica matematică a artelor vizuale (1982, în colab.), Timpul (1985), Modele matematice și semiotice ale dezvoltării sociale (1986, în colab.), Controverse în știință și inginerie (1990), Întâlnirea extremelor (2005), Paradigme universale (2005-2007), Words and languages everywhere (2007), Educația în spectacol (2010). A scris peste 400 de articole științifice și sute de articole culturale. Lucrările sale au fost folosite și continuate de peste o mie de autori, multe dintre ele menționându-i numele în titlu.

Ca dascal a pledat pentru programe școlare adaptate mileniului actual și pentru o nouă relație profesor-elev, profesor-student, pentru un nou stil al manualelor, în care accentul să se deplaseze de la interogativ la dubitativ, pentru introducerea spiritului critic și elementului ludic în procesul de învățare. A militat pentru o cultură totală, bazată pe echilibru și pe interacțiunea științei și artei, a științelor ‘grele’ și a celor socio-umane.

Universitatea de Vest Timişoara i-a decernat profesorului titlul de Doctor Honoris Causa în anul 2006.

Date preluate din comunicatul Academiei Romane si Agerpres
Foto: contemporanul.ro

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ