Sfântul Andrei în Banat

227

Spectaculozitatea gesturilor sacramentale, multitudinea lor, precum şi complexitatea obligaţiilor ritualice din această perioadă a anului (luna noiembrie) ne arată, fără putinţă de tăgadă, că avem de-a face cu un moment de cumpănă, cu un timp de o sacralitate extremă, prilej cu care sunt chemaţi în ajutor şi „moşii”. Moșii de Sân´Andrei  reprezintă una dintre cele mai mari sărbători ale tradiției românești, în general, și ale Banatului, în special. În viziune arhaică, tradițională, momentul de sfârşit de an este unul de „echilibru” precar între forțele malefice și cele benfice. În general, oamenii din vechime credeau că aerul este populat cu o mulţime de fiinţe, unele benefice, iar altele malefice. Între ele se duce o luptă acerbă, iar fiinţele sacrosancte îi ajută pe oameni, în tot timpul anului, în această confruntare. Ajutorul, însă, este reciproc. Oamenii îşi ajută „sfinţii” în confruntarea lor cu demonicul, prin tot felul de acte ritualice, gesturi, comportamente, sacrificii, daruri etc. Există însă câteva momente ale anului în care balanţa este perfect egală, sau chiar se înclină în favoarea „celor răi”, şi atunci omul nu poate decât să se apere. Aşa este în Noaptea Sfântului Andrei, când oamenii nu pot face mare lucru, ci doar să se apere de strigoi, stafii, fantome, prin intermediul unor acte și gesturi apotropaice (de alungare a răului).

Unul dintre aceste gesturi, poate cel mai popular, și pe care mulți dintre cei trecuți de vârsta a doua îl cunosc din copilăria petrecută la țară, se referă la scobirea unor dovleci, sculptarea lor în forme antropomorfe și aprinderea unor lumânări în interior, care se vor așeza pe pervazul ferestrelor, unde îi vor feri de spiritele rele pe cei ai casei. Duleții respectivi (cum sunt numiți în Banat) poartă, în această zonă folclorică, numele de moroni (moroi, strigoni etc.).

Un alt gest apotropaic (de îndepărtare a forțelor malefice, adică) este ungerea ușorilor de la uși și a canaturilor ferestrelor cu usturoi, și chiar consumarea unor mari cantități de usturoi (sau a unor feluri de mâncăruri condimentate copios în acest mod). Există, de asemenea, un fel de mâncare care se consumă în această seară, pentru a alunga spiritele rele. Ea se numește covașă, și se obține din grâu fermentat.

Deopotrivă, ziua este consacrată unor gesturi cu valoare propițiatorie (de „vedere” și de urare a viitorului, fie cu referire la gospodărie, recoltă, fertilitatea animalelor din gospodărie, fie în legătură cu familia și situația membrilor săi). Astfel, în Banat se crede că în noaptea Sfântului Andrei se poate prevedea cât de rodnice vor fi livezile şi ogoarele. În consecință, gospodarii vor aduce în casă crenguţe de vişin, pe care le pun în apă.  Dacă acestea înfloresc până la Crăciun, se crede că vor avea un an bogat. O altă modalitate tradițională de introspecție a viitorului este semănarea de grâu în vase, ori utilizarea a 12 cepe (pentru cele 12 luni ale anului – calendarul de ceapă), ce vor fi lăsate în pod până la Crăciun. În prima zi de Cărciun, ele sunt „consultate”: cele care sunt alterate vor anunța luni cu ploaie, cele încolţite vor fi interpretate ca semn de rodnicie și belșug.

Gheorghe SECHEȘAN

 

LĂSAȚI UN MESAJ