Scuzele nu vor schimba faţa Timişoarei

486

Euforia câştigării titlului de capitală europeană a culturii, chiar dacă încă nu a trecut, s-a mai domolit puţin şi poate lăsa loc analizelor „la rece”. Este pregătită Timişoara pentru acest titlu? Va putea face faţă?

Sunt multe de făcut, o recunosc şi edilii oraşului. Greul abia acum începe. Primarul Nicolae Robu a şi prezentat o listă de priorităţi, cam scurtă, ce-i drept, faţă de câte ar trebui făcute. Din păcate, chiar şi dintre acelea, multe stau încă sub spectrul incertitudinii. Nu e sigur că centura va fi finalizată în timp util, nu e sigur că traficul va fi descongestionat, cu tot cu sistemul „inteligent” de management, din ce în ce mai mult criticat de şoferi, dar şi de pietoni. Renovarea faţadelor clădirilor istorice e greu de crezut că va fi finalizată, în condiţiile în care Timişoara are 14.000 de asemenea edificii, iar fonduri sunt doar pentru refacerea a câteva zeci. Nici nu mai vorbesc de faptul că nu avem o sală decentă de spectacole, nu avem un stadion mai de Doamne-ajută, nu avem o gară modernă, aeroportul e la nivelul anilor 70. În toate campaniile electorale se vorbeşte de o maternitate nouă, dar după alegeri subiectul e uitat.

Iar până acum, cei care s-au perindat în ultimii 25 de ani pe la conducerea oraşului şi a judeţului nu au prea dovedit că sunt în stare să ducă la bun sfârşit proiectele importante. De asta avem de ani de zile un şantier la Spitalul de Copii, un alt şantier, tot de ani de zile, la Muzeul Banatului, un alt şantier pe Calea Torontalului, pentru un viitor Institut Oncologic în care nu mai crede nimeni, avem situaţia incertă a Casei Mulhle, ca să dau doar câteva exemple.

Pentru fiecare caz în parte se găsesc scuze, dar acestea nu vor schimba faţa oraşului.

Ne bazăm oare pe fonduri de la Guvern? Are primarul nostru suficientă trecere la nivel central, la Bucureşti? Până acum nu a dovedit că are nici măcar la propriul partid.

Ne bazăm oare pe fondurile europene care vor veni? Pentru asta e însă nevoie de proiecte. Multe şi bune. Iar până acum am arătat că şi puţinele proiecte pe care le-am întocmit nu am fost în stare să le ducem la bun sfârşit. S-au pierdut milioane de euro pentru că nu suntem capabili să gestionăm fondurile europene. Dar, e adevărat, fondurile europene nu se pot dirija către clientela politică.

Sau ne bazăm cumva pe comunitatea de afaceri din Timişoara? Care e printre cele mai puternice din ţară, dar cel mai puţin îndreptate spre comunitate. Au dovedit până acum oamenii de afaceri timişoreni că se implică în viaţa comunităţii?

Ce surse de finanţare mai rămân? Bugetul local? Unde tocmai se pregăteşte reducerea impozitelor?

Nici măcar când primim de-a gata fonduri nerambursabile de la alţii (în speţă Germania) nu suntem în stare să le cheltuim fiindcă… e prea multă birocraţie. Adică e nevoie de profesionişti. Iar aceştia nu fac parte din clientela politică. Şi atunci ce facem? Ne batem cu pumnul piept că rezolvăm problemele de la bugetul local. Adică din banii noştri, ai tuturor. Timişorenii trebuie să plătească lipsa de profesionalism a conducătorilor.

Timişoara a mai trecut, în decembrie 1989, printr-o euforie asemănătoare celei de acum, când am câştigat titlul de capitală europeană a culturii. După acea primă euforie a urmat o mare dezamăgire. N-aş vrea să urmeze şi o a doua.

1 COMENTARIU

  1. Cel mai probabil aveti mare dreptate dle. Ronkov , Sibiul a avut sustinere financiara mult mai mica dar toata administratia locala si cea de la Bucuresti au sustinut orasul iar asta se vede si astazi in imaginea orasului. Totusi haideti sa nu fim asa pesimisti , majoritatea proiectelor vor fi implementate (mai ales cele de transport si culturale) , totusi , ca si cetatean al orasului am si eu temerile mele legate de 2 aspecte foarte fierbinti pentru timisoreni si totusi lasate de izbeliste tot de noi , mai exact cladirile istorice si Muzeul Banatului : din pacate o sa fim cea mai urata capitala culturala europeana cu astfel de cladiri si nici primaria nu se arata prea deschisa (fata de primaria Oradea care ajuta proprietarii , ii scuteste de impozite 5 ani dupa aceea) si nici propritarii acestora . In plus sunt mult prea multe cladiri importante de reabilitate doar din arterele, strazile , pietele principale ale cartierelor Iosefin , Cetate si mai ales Traian (la o simpla cautare sunt peste 200 de cladiri de mare importanta care ar fi nevoie de peste 50 de mil. de euro doar reabilitarea lor !!!). Am inteles ca vor fi 10 milioane de euro disponibili de la Primarie , restul am inteles ca vor veni de la Institutul de Patrimoniu (ce cuantum nu stim). Muzeul Banatului e problema si mai mare …. pentru asta sa multumiti conducerilor prezente si trecut ale CJT. E posibil sa fie deschis doar „partial” pe fonduri europene pana in 2021. Incep sa cred ca ne imbatam cu apa rece iar daca titlul l-ar fi castigat Cluj , implicarea oamenilor / autoritatilor sigut ar fi fost mai mare. Uitati-va la Novi Sad care tocmai a fost declarata CCE 2021 impreuna cu noi , abia gasiti o cladire nereabilitata in centrul lor istoric (care e destul de mare) , noi avem sute , mii de cladiri lasate de izbeliste in marile piete ale orasului. Intr-adevar nici mie nu imi place de Robu dar totusi cred ca e in stare sa adune specialisti de calitate in jurul lui , ceea ce ma ingrijoreaza la el ca om este atitudinea aroganta si grosiera fata de altii cu opinii mai diferite de ale dansului….nu asa se conduce un oras de talia Timisoarei….dar fie …. vom trai si vom vedea dar speram ca toate acestea sa nu se adevereasca !

LĂSAȚI UN MESAJ