1.1 C
Timișoara
marți 19 martie 2024

Scuzele nu vor schimba faţa Timişoarei

Euforia câştigării titlului de capitală europeană a culturii, chiar dacă încă nu a trecut, s-a mai domolit puţin şi poate lăsa loc analizelor „la rece”. Este pregătită Timişoara pentru acest titlu? Va putea face faţă?

Sunt multe de făcut, o recunosc şi edilii oraşului. Greul abia acum începe. Primarul Nicolae Robu a şi prezentat o listă de priorităţi, cam scurtă, ce-i drept, faţă de câte ar trebui făcute. Din păcate, chiar şi dintre acelea, multe stau încă sub spectrul incertitudinii. Nu e sigur că centura va fi finalizată în timp util, nu e sigur că traficul va fi descongestionat, cu tot cu sistemul „inteligent” de management, din ce în ce mai mult criticat de şoferi, dar şi de pietoni. Renovarea faţadelor clădirilor istorice e greu de crezut că va fi finalizată, în condiţiile în care Timişoara are 14.000 de asemenea edificii, iar fonduri sunt doar pentru refacerea a câteva zeci. Nici nu mai vorbesc de faptul că nu avem o sală decentă de spectacole, nu avem un stadion mai de Doamne-ajută, nu avem o gară modernă, aeroportul e la nivelul anilor 70. În toate campaniile electorale se vorbeşte de o maternitate nouă, dar după alegeri subiectul e uitat.

Iar până acum, cei care s-au perindat în ultimii 25 de ani pe la conducerea oraşului şi a judeţului nu au prea dovedit că sunt în stare să ducă la bun sfârşit proiectele importante. De asta avem de ani de zile un şantier la Spitalul de Copii, un alt şantier, tot de ani de zile, la Muzeul Banatului, un alt şantier pe Calea Torontalului, pentru un viitor Institut Oncologic în care nu mai crede nimeni, avem situaţia incertă a Casei Mulhle, ca să dau doar câteva exemple.

Pentru fiecare caz în parte se găsesc scuze, dar acestea nu vor schimba faţa oraşului.

Ne bazăm oare pe fonduri de la Guvern? Are primarul nostru suficientă trecere la nivel central, la Bucureşti? Până acum nu a dovedit că are nici măcar la propriul partid.

Ne bazăm oare pe fondurile europene care vor veni? Pentru asta e însă nevoie de proiecte. Multe şi bune. Iar până acum am arătat că şi puţinele proiecte pe care le-am întocmit nu am fost în stare să le ducem la bun sfârşit. S-au pierdut milioane de euro pentru că nu suntem capabili să gestionăm fondurile europene. Dar, e adevărat, fondurile europene nu se pot dirija către clientela politică.

Sau ne bazăm cumva pe comunitatea de afaceri din Timişoara? Care e printre cele mai puternice din ţară, dar cel mai puţin îndreptate spre comunitate. Au dovedit până acum oamenii de afaceri timişoreni că se implică în viaţa comunităţii?

Ce surse de finanţare mai rămân? Bugetul local? Unde tocmai se pregăteşte reducerea impozitelor?

Nici măcar când primim de-a gata fonduri nerambursabile de la alţii (în speţă Germania) nu suntem în stare să le cheltuim fiindcă… e prea multă birocraţie. Adică e nevoie de profesionişti. Iar aceştia nu fac parte din clientela politică. Şi atunci ce facem? Ne batem cu pumnul piept că rezolvăm problemele de la bugetul local. Adică din banii noştri, ai tuturor. Timişorenii trebuie să plătească lipsa de profesionalism a conducătorilor.

Timişoara a mai trecut, în decembrie 1989, printr-o euforie asemănătoare celei de acum, când am câştigat titlul de capitală europeană a culturii. După acea primă euforie a urmat o mare dezamăgire. N-aş vrea să urmeze şi o a doua.

Alte subiecte :

Istoria ne privește — Starea Uniunii

La distanță de numai o lună am avut ocazia de a urmări discursurile despre Starea Uniunii atât în Federația Rusă (6 februarie), cât și...

Cum a cumpărat Putin Europa la bucată și a făcut din Viena a doua Moscovă

Viena nu mai e de mult o capitală imperială. A rămas doar un oraș superb, construit impecabil la finele secolului al nouăsprezecelea și începutul...

Vedeta: lege din alegeri

Citește și :