Cu mai bine de o lună în urmă, la Centrul de plasament Sfânta Maria din Bucureşti, izbucnea un adevărat scandal, legat de reţinerea de către procurori a 14 persoane, ca urmare a suspiciunilor de rele tratamente aplicate minorilor. Printre reţinuţi se află şi Victoriţa Botoagă, medic trimis în judecată în anul 2012 pentru eliberare de retete false cu valoare compensate pe numele unor falsi pacienti, Casa Nationala de Asigurari de Sănătate fiind păgubită cu aproximativ două milioane de lei.
Procurorii susţin că angajaţii centrului le-au pus în primejdie pe minorele de care ar fi trebuit să aibă grijă, prin „stabilirea şi administrarea unui tratament psihiatric cronic în lipsa unei examinări efective a minorelor, în scopul de a le reduce posibilităţile de a acţiona şi de a se exprima şi pentru a facilita astfel supravegherea minorelor de către angajaţi”.
La centrul de plasament în cauză, din 37 de beneficiari, 22 aveau tratament psihiatric iar dintre aceştia opt nu au fost niciodată internaţi pentru afecţiuni psihice, iar cinci au fost internaţi doar pentru emiterea certificatului de orientare şcolară, explică parchetul, precizând că, atunci „când minorele manifestau un comportament de natură să-i ”deranjeze” pe angajaţii centrului erau internate, în baza unui bilet de trimitere emis de un medic psihiatru, la un spital de profil, în compartimentul sanatoriu, internările erau de aproximativ o lună, medicul psihiatru decidea cu privire la aceste trimiteri fără să examineze minorele, doar pentru că acestea îi deranjau pe angajaţii centrului”.
Parchetul Capitalei susţine că tinerele nu erau hrănite corespunzător deşi aveau resursele necesare, alimentele fiind sustrase constant de angajaţii centrului, uneori fiind înlocuite cele din meniurile oficiale cu unele primite în exces şi cu termen redus de valabilitate. Minorele nu erau supravegheate cât se aflau în centru, ceea ce a permis să fie agresate de alte fete sau să plece, unele fiind astfel victime ale unor agresiuni sexuale, câteva dintre acestea fiind deja însărcinate.
De asemenea, anchetatorii spun că angajaţii centrului se foloseau abuziv de resursele destinate minorelor.
Cazul a fost dezbătut pe larg în toată presa, iar ceea ce i-a deranjat pe medicii psihiatri şi pedopsihiatri a fost modul de abordare a problemei.
Mai exact, textul incriminat e următorul:
„Iată medicii-monstru care drogau fetele de la cămin!
Au depus jurământul lui Hipocrate, dar l-au încălcat fără nici o remuşcare. Una prescria sedativele, iar alta le administra copilelor de la centrul de plasament ”Sf. Maria” doar ca să le cuminţească. Doctoriţele, împreună cu alţi 12 angajaţi ai căminului, au fost, ieri, reţinute.
Obrăzniciile şi năzbâtiile specifice copilăriei erau considerate crize de oameni cu probleme la cap şi erau taxate aspru la centrul de plasament “Sf. Maria-Casa de fete”, din sectorul 1 al Capitalei. Cine-i supăra pe supraveghetori era internat câte-o lună la sanatoriul de nebuni. Totodată, era obligat să înghită medicamente cu efecte psihotrope, care nu făceau altceva decât să le sedeze pe copile. Cu ele letargice toată lumea era fericită.
Potrivit anchetatorilor, cea care le prescria fără nici o remuşcare pastilele-droguri era medicul psihiatru pediatru Ramona Gheorghe, aceeaşi care le trimitea la sanatoriu fără să le examineze. Ea stabilea medicaţia, iar medicul de familie Victoriţa Boţoagă le administra pe semnătură. Numele celei din urmă apare şi în scandalul reţetelor false, de la Institutul Oncologic, izbucnit în 2012. Aceasta a fost trimisă atunci în judecată în dosarul în care 20 de farmacişti şi nouă doctori sunt acuzaţi de emiterea de prescripţii compensate pe numele unor falşi pacienţi. Dar cu toate astea profesa şi comitea fărădelegi.”
Ca urmare, comunitatea medicilor psihiatri și pedopsihiatri români s-a simţit obligată a face anumite precizări în legătură cu informațiile prezentate pe unele canale mass-media, ca urmare a recentelor evenimente din Centrul Sfânta Maria din București.
Vă prezentăm mai jos conţinutul scrisorii deschise a medicilor:
„Recunoaștem și susținem rolul deosebit de important al mass-media în promovarea sănătății și avansării reformei sistemului medical, tocmai de aceea dorim să facem o serie de precizări pentru acuratețea informațiilor distribuite.
Eforturile noastre se îndreaptă constant spre destigmatizarea și îmbunătățirea serviciilor în domeniul sănătății mintale. În acest sens, semnalăm mass-mediei că se aduce un prejudiciu grav prin prezentări eronate ale abordării psihiatrice și utilizarea unor termeni stigmatizanți de genul ‘medici monștri’ori ‘medicamente-droguri’. Aceste atitudini aduc un deserviciu regretabil persoanelor care prezintă probleme de sănătate mintală, copiilor ce se află în instituțiile de ocrotire a minorilor și tuturor persoanelor, adulți și copii, care ar putea să necesite sprijin profesionist la un moment dat.
Stigmatizarea profesiei de medic psihiatru și pedopsihiatru conduce la dezorientarea pacienților și la îndepărtarea lor de serviciile de asistență în sănătatea mintală, îngreunându-le recuperarea și integrarea socio-profesională.
De aceea, considerăm oportun să facem cunoscute aspectele de mai jos, pentru a înțelege mai bine întreg contextul în care profesează un pedopsihiatru și un psihiatru în România:
—Numărul de medici specialiști pedopsihiatri din România este insuficient, astfel încât sunt situații în care acesta consultă 20-30 pacienți zilnic.
—Echipa multidisciplinară este extrem de slab reprezentată sau total absentă în diversele instituții care oferă servicii medicale (spital, ambulatoriu de specialitate, centru de sănătate mintală), dar și în instituțiile de ocrotire a minorilor. Nu există suficienți psihologi, psihoterapeuți, psihopedagogi, logopezi, asistenți sociali, asistenți medicali, kinetoterapeuți, pedagogi, infirmieri, pentru a satisface nevoile din fiecare sector și nu există deloc asistenți medicali supraspecializați în nursing psihiatric și pedopsihiatric.
—Toate instrumentele de diagnostic psihiatric și toate abordările terapeutice psihiatrice presupun un interval de timp mai mare de 30 minute, câte sunt alocate în prezent unui pacient prin Normele Contractului Cadru 2016-2017, dar și multiple evaluări în dinamică: interviul cu copilul, interviul cu aparținătorii, aplicarea de scale, chestionare de interviu, consiliere psiho-educațională etc. Toate acestea nu se pot desfășura pe parcursul celor 30 minute.
—În conformitate cu toate ghidurile internaționale și ale Ministerului Sănătății din România, tratamentul psihofarmacologic trebuie obligatoriu completat cu o abordare complexă multidisciplinară (psihoterapie, logopedie, kinetoterapie etc). Serviciile psihoterapeutice conexe actului medical sunt decontate într-o proporție clar limitată de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate, prin Normele Contractului Cadru 2016-2017. Astfel, accesul la diversele forme de psihoterapie este redus, în mare parte din cauza costului suplimentar, dar și a supraaglomerării specialiștilor insuficienți numeric. În acest context de desfășurare a activității profesionale, medicul pedopsihiatru din România se află de multe ori în situația de a putea utiliza doar instrumentele psihofarmacologice pentru a obține o remisie rapidă a simptomelor și o reintegrare optimă a pacientului în mediul familial/școlar/social.
—Protocoalele actuale și ghidurile de practică sunt insuficient elaborate în comparație cu cele internaționale, ceea ce limitează deciziile medicului cu privire la îndeplinirea actului medical.
Comunitatea medicilor psihiatri și pedopsihiatri din România apreciază că este necesară implicarea instituțiilor statului: Guvernul României prin Ministerul Sănătății, Ministerul Muncii și Protecției Sociale, Ministerul Educației, Centrul Național de Sănătate Mintală și Luptă Antidrog CNSMLA, Colegiul Medicilor din România, Colegiu Psihologilor, autoritățile locale, pentru adaptarea condițiilor practice din Psihiatria Pediatrică din România la normele Comunității Europene:
—adaptarea și armonizarea protocoalelor terapeutice și ghidurilor de specialitate cu ghidurile internaționale, de către o comisie alcătuită din medici specialiști de psihiatrie pediatrică;
—crearea/deblocarea de posturi care să acopere necesarul real de specialiști din toate profesiile membre ale echipei terapeutice.
Considerăm că se impune ca șefii de catedre din specialitatea psihiatrie pediatrică și organizațiile profesionale — S.N.P.C.A.R. și A.R.P.C.A.P.A, să ia atitudine publică și să facă demersurile legale necesare pentru ca psihiatrii de copii si adolescenți să poată aplica ceea ce au învățat pe parcursul anilor de rezidențiat.
Facem totodată un apel ferm la responsabilizarea mass-media în relatarea corectă și judicioasă a informațiilor despre afecțiunile psihice și despre modalitățile terapeutice, prin folosirea un limbaj adecvat, contribuind astfel la educarea publicului larg și la încurajarea apelării la specialiști, a celor ce se confruntă cu o suferință psihică.
Starea de sănătate a copiilor reprezintă piatra de temelie pentru sănătatea mintală a întregii populații din România, în prezent și în viitor.
Membri ai comunității medicilor psihiatri, pedopsihiatri și profesiilor asociate”.