Sever Bocu, una dintre personalitățile de seamă ale Banatului, fără de care istoria Timișoarei și a Banatului ar fi mai săracă, este aproape uitat în Lipova, acolo unde a locuit până în ultimii ani ai vieții.
Muzeul Orășenesc din Lipova este adăpostit, începând cu anul 1952, într-un valoros castel din secolul al XIX-lea, monument istoric și de arhitectură – Castelul Misici – care a aparținut omului politic Sever Bocu – ministrul Banatului şi preşedintele Partidului Naţional Ţărănesc din Timiş – Torontal. Clădirea a fost proprietatea mai multor familii care au înstrăinat-o, ajungând în stăpânirea lui Sever Bocu. Acesta a cumpărat-o de la familia Şerban în 1922. Sever Bocu o renovează în 1930, dându-i o altă înfăţişare.
Din 1945 până în 1958 este ocupată de Şcoala copiilor de ruşi ce staţionau ca trupe de ocupaţie după terminarea războiului. Plecarea definitivă a trupelor sovietice în anul 1958 a făcut posibilă ocuparea localului de către actualul muzeu, ce funcţionează din 1958 în toate sălile şi în anexe.
Între anii 1958-1972 s-a constituit „Fondul vechi”, format din obiecte de istorie, artă ţărănească şi etnografie, rezultat din naţionalizarea bunurilor familiei Bocu şi din achiziţii făcute de muzeu.
În prezent, doar o placă de marmură de pe fațada clădirii mai amintește că aici a locuit marea personalitatea a Banatului, Sever Bocu. Respectiva atenționare și liceul din Lipova, care poartă numele marelui om politic bănățean, ne mai aduc aminte că în aceste locuri a trăit, cea mai mare parte a vieții, Sever Bocu. Autoritățile locale nu au găsit resursele necesare măcar pentru amenajarea câtorva camere memoriale în casa în care a locuit.
Puțină istorie.
Cetăţean de onoare al Timişoarei în 1933, reconfirmat post-mortem în 1999, Sever Bocu s-a născut la Şiştarovăţ, lângă Lipova, la 19 noiembrie 1874. A urmat școala primară la Lipova și Liceul maghiar din Arad, de unde a fost exmatriculat pentru că refuzase să poarte la piept panglica în culorile maghiare. Sever Bocu a urmat în continuare cursuri de jurnalistică la Şcoala de Înalte Studii din Paris, angajându-se apoi ca şi contabil la Banca Lipovana din Lipova.
După război, el a înfiinţat la Timişoara primul periodic românesc, săptămânalul Voinţa Banatului, iar mai târziu cotidianul Vestul. A fost ales de nouă ori deputat în perioada 1921-1946. Din 1923 a devenit preşedinte al organizaţiei judeţene Timiş-Torontal a Partidului Naţional, iar din 1926 al Partidului Naţional Ţărănesc, până la interzicerea de către comunişti a acestui partid în 1947. În guvernul Maniu din 1928, Sever Bocu a fost ministru al Banatului, iar în continuare a fost numit în fruntea Directoratului VII, care cuprindea judeţele din sud-vestul ţării.
Arestat de Securitate în “Noaptea demnitarilor” din 5-6 mai 1950, a fost dus de la Lipova la Timişoara şi de acolo la închisoarea din Sighet, unde a şi murit la 21 ianuarie 1951. Conform colegului său de celulă, fostul prefect de Timiş-Torontal Coriolan Băran, Sever Bocu era lovit de un gardian cu bocancul peste gură în timp ce spăla pe jos, până i-a fost sfărâmat maxilarul. Din aceasta avea să i se tragă şi moartea, la 76 de ani.
A activat permanent pentru întemeierea la Timişoara a Universităţii de Vest şi pentru reînfiinţarea Mitropoliei Banatului. Poate că nu ar fi lipsit de interes ca aceste instituții importante pentru care a militat Sever Bocu să dea o mână de ajutor celor din Lipova pentru a amenaja o casă memorială pe măsura acestuia.
Poate ar fi util ca rectorul UVT, sa ia initiativa de a adauga in titulatura institutiei si numele de Sever Bocu. Nu credeti domnule Pirtea? Lasati himera cu Universitatea Metropolitana! Mai bine sa ne cinstim personalitatile!
Daca ne uitam la televizor vedem ca cea mai mare parte a acdtnecielor grave sunt provocate de autoturisme, nu de camioane, dubite sau autocare. Daca ar fi dupa mine as limita autoturismele la 130 km/h care este viteza maxima pe majoritatea autostrazilor din europa, tahograf neaparat pentru ca multi cu turismele in special in timpul noptii) merg obositi pana nu mai vad drumul si incep sa mearga in zigzag. Nu de putine ori era sa fiu lovit de astfel de persoane, ITP-ul in functie de vechimea masinii, cu cat e mai veche cu atat ITP mai des. In unele localitati sunt limitari de tonaj la 1,5 tone pe anumite strazi. Sa fim seriosi, un turism decent (aici nu se incadreaza si loganul sau masinile la care aerul conditionat este optional) au cel putin 1500 kg masa proprie, probabil MTMA ajunge undeva la 2000 2100 kg.Eu am o firma de transport rutier de marfuri si sincer nu sunt de acord cu licente de transport, tahograf pe 3,5 tone si ITP la un an. De ce asta: in primul rand cu licenta de transport ai mult de alergat pentru nimic, o hartie care dupa parerea mea nu are nici o valoare, doar timp pierdut si bani dati degeaba. Tahograf: eu nu iau niciodata curse express, la mine in general nu se conduce mai mult de 14 ore pe zi, si alea 14 ore in cazuri mai rare. ITP pe un an? Pentru ce? Eu am numai masini cu o vechime sub 5 ani, se repara la service unde oricum se verifica masina din toate punctele de vedere, mai putin serie motor si sasiu. Atestat pentru transport marfa pentru sofer: cu ce ma ajuta? Am atestat si marfa si persoane si ADR dar din pacate au expirat. Cu ce ma ajutat scoala pentru atestat? 3 zile pierdute si bani dati, pentru ca in mare parte inveti despre timpii de conducere si lucruri care nu stiu cat sunt de utile la 3,5 tone. Sunt insa de acord cu introducerea unui jurnal cu timpi de odihna similar cu cel din Germania care insa nu este chiar atat de restrictiv ca in cazul camioanelor. teoretic conduci 10 ore pe zi (atat ai voie) dar poti sa le transformi in 12 13 ore fara bate la ochi in cazul unui control. Aici s-ar elimina cei care conduc cate 25 30 ore in continuu, oprind doar pentru alimentare cu combustibil, cafea multa si energizante cu sacosa.Am vrut sa subliniez faptul ca unele dintre reglementari s-ar putea aplica si turismelor, timpi de odihna si ITP mai des. Nu trebuie sa iti impuna legea sa faci ceva sau sa nu faci. De multe ori o faci singur pentru ca asa consideri ca e corect (sa nu conduci obosit, sa fi cu masina pusa la punct, sa nu pui 5 tone pe sprinter care are sarcina utila de aprox 1,2 tone). Eu cred totusi ca noi vrem un stapan, cineva care sa ne spuna ce sa facem pentru ca noi nu suntem in stare, suntem prea lenti in gandire.