ASU Poli a decis să revină pe ”Știința”. Entuziasmul celor două promovări consecutive s-a cam stins, lângă echipă rămânând nucleul Druckeriei. După ce a dorit atât de mult să poată juca pe ”Dan Păltinișanu”, echipa UPT și a galeriei poliste a decis să facă pasul înapoi. Motivul, unul singur. Prezența redusă – oricum peste cea de la meciurile rivalei ACS Poli (partida cu Steaua iese din discuție) – la meciurile echipei. 1.500 de oameni în tribunele de peste 30.000 de locuri aduce mai mult cu un antrenament.
Un eșalon mai jos, Ripensia contează pe câteva sute, nu foarte multe, de spectatori la jocurile de pe Arena Ciarda Roșie.
Chiar s-a săturat Timișoara de fotbal? Sau vor reveni oamenii pe stadioane când va fi o echipă care să se bată, din nou, la primele locuri din Liga I? Dacă așteaptă asta, vor trece, probabil, ani. Iar stadioanele Timișoarei vor fi tot mai depopulate, interesul pentru fotbal va tot scădea și se va alege praful.
S-au încercat tot felul de variante de atragere a publicului. S-au pus afișe, s-au mobilizat fani pe forumuri și rețele sociale, au fost chiar rezultate (referindu-ne la promovările lui ASU Poli, două la număr, și Ripensia) – păstrând, desigur, proporțiile –, și totuși lumea pare inertă.
Sigur că scăderea e generală și dramatică la nivelul întregii țări. Dar nu era Timișoara ”altfel”?
Desemnarea marelui oraș bănățean drept Capitală Culturală Europeană trebuie să însemne un imbold și pentru sport, pentru fotbal. Ieșirea orașului din amorțire trebuie să includă, obligatoriu, și sportul, și fotbalul.
