Romsilva vrea sa vândă la bucată și pădurile din Banat!

751

ONG-urile de protecție a mediului atrag atenția asupra uneri abordări îngrijorătoare din partea Regiei Naționale a Pădurilor, Romsilva, care se pare că își dorește să poată tăia în parcurile naționale. În cazul Parcului Naţional Cheile Nerei – Beuşniţa, Romsilva îşi doreşte un Plan de Management care să-i permită tăieri masive de pădure, susțin specialiștii de la Grupul Ecologic de Colaborare Nera, o organizaţie neguvernamentală, apolitică şi non profit, o voce puternică din partea societății civile, care a participat la toate fazele de consultare publică privind elaborarea proiectului de Plan de Management (PM) al Parcului Naţional Cheile Nerei – Beuşniţa de către Universitatea de Științe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului (USAMVB).

„GEC Nera a sperat că măcar în acest caz, de la faza de proiect la faza de Ordin al Ministrului pentru aprobare, drumul planului de management va fi scurt iar incertitudinea reglementării managementului Parcului va lua sfârşit”, spune Doina Mărgineanu, responsabul cu relații publice al GEC Nera.

Nu a fost să fie aşa! RNP Romsilva îşi doreşte un altfel de plan de management faţă de cel gândit de specialiştii de la USAMVB, adică unul prin care să poată tăia în Parc cât mai multă pădure cu valoare ştiinţifică iar în acest context, prin puternica influenţă pe care a avut-o tot timpul la nivelul Ministerul Mediului, şi la nivelul Parlamentului atunci când a avut nevoie, RNP Romsilva reuşeşte să scoată pas cu pas din propunerea de PM agreată cu factorii interesaţi în 2015 importante suprafeţe de pădure care ar urma sa nu mai aibă regim stric şi integral de protecţie. RNP Romsilva îşi doreşte ca suprafaţa iniţială a acestor tipuri de păduri să fie redusă în Parc cu circa 45 %, urmând ca drujbele, TAF-urile şi transportoarele de buşteni să devină imagini zilnice pe traseele lumii mirifice de la Ochiul Beiului şi Poiana Beuşniţa.

Cu sprijinul unui secretar de stat din Ministerul Mediului, RNP Romsilva a schimbat componența Consiliului Științific iniţial al Parcului cu membrii care îi sunt obedienţi, sau cu proprii angajaţi pe care îi controleză, cu scopul de a obţine votul pe o varianta a planului de management cu protecție scăzută. De la aproximativ 70% zone de protecție în planul inițial (comparativ cu normativele europene care prevăd 75% zone protejate în parcurile naturale), acestea au scăzut la 55% și riscă să ajungă la 40% dacă se aprobă Planul de Management în varianta Romsilva. Este o strategie patentată şi în cazul Parcului Naţional Semenic – Cheile Caraşului.

Proiectul în baza căruia urma să fie realizat PM pentru Cheile Nerei – Beușnița ar fi trebuit să se încheie în aprilie 2015, dar a fost prelungit de trei ori, noul termen limită fiind în această săptămână, pe 30 iunie 2016. Nou numita conducere a RNP Romsilva a înmânat conducerii Ministerului Mediului un document oficial în care acuză de incompetență echipa de cercetare de la USAMVB care a elaborat planul de management. Prin noul Consiliul Ştiinţific, RNP Romsilva face presiuni la adresa echipei de cercetători ca să diminueze zona de protecție la tăiere. Miza este destul de importantă și pentru realizatorii planului de management de la USAMVB deoarece dacă planul lor de management nu este validat, ei riscă să returneze fondurile europene destinate elaborării lui. Care va fi evoluţia aprobării Planului de Management al Parcului Naţional Cheile – Nerei Beuşniţa? Probabil, ca şi în cazul altor parcuri naţionale, se va da din nou satisfacţie RNP Romsilva şi asta de la nivelul Ministerul Mediului, o instituţie care are în conducere doi secretari de stat care afişau o grijă deosebită pentru protecţia naturii atunci când activau ca lideri ai unor ONG-uri.

GEC Nera sprijină în continuare varianta de Plan de Management al Parcului Naţional Cheile – Nerei Beuşniţa elaborată de USAMVB, ca fiind cea care are la bază o serioasă documentare şi cere intervenţia fermă a Ministerului Mediului pentru aprobarea acestei variante.

1 COMENTARIU

  1. Iată câteva fraze pline de adevăr ale silvicultorului român Marin Drăcea publicate în 1985 :
    ”Din nefericire pentru multe ținituri și popoare, nu s-a înțeles de timpuriu rostul pădurilor, nu a apărut la timp acel simț al echilibrului sau nu s-a găsit rezistența necesară spre a opri, când trebuia, defrișările șI degradările …”
    ”…despădurirea merge mână în mână cu decadența popoarelor care au săvârșit-o, fiind expresia cea mai clară a lipsei de prevedere a ființei omenești. Grija față de pădure este eminamente grija zilei față de ziua zilei de mâine, este simțul solidarității cu viitorul. Pădurea nu crește numai cu cădura soarelui, cu ploaia cerului, ci trăiește, mai cu seamă azi, cu roua inimii omenesti”.
    ”…Un minimum de cunoștiințe despre pădure, trebuie să facă neapărat parte integrantă din cultura generală a fiecărui om. În același timp aproprierea de pădure, de adâncurile sale pline de mister, de durerile sale, de darurile, de rosturile și de firea sa, iată începutul înțelepciunii forestiere. În fond, cine simte această nevoie, va găsi singur calea. Dar să-i ușurăm drumul …”
    În acea perioadă se referea cu siguranță la unele popoare africane sau sud-americane care nu puteau să stopeze defrișările marilor corporații, dar ce bine se potrivesc acum aceste fraze României, din păcate. Dacă europenii, pentru că așa pretindem că suntem în EU, nu ne pot proteja, ar trebui să luăm în seamă cuvintele și îndemnurile recente ale ambasadorului american, care ar trebui să devină o directivă inclusiv și pentru Președintele României, care a răspuns ”tangențial” la această mare problemă ecologică. Cât ce privește pe cei de la Romsilva (cea care ar trebui să apere pădurea națiunii române), probabil că mulți dintre actuali lor șefi au trecut ca gâsca prin apă prin Facultatea de Silvicultură (dacă au făcut-o ?) și nu au reținut nimic din învățăturile premergătorilor lor. Ca să-i ajutăm trebuie să-i plătim tot noi (națiunea română) și să se desființeze noțiunea de profit în bilanțul acestei regii naționale, cu care se laudă aceiași șefi. Nu e admisibil ca o instituție a Statului să aibe dreptul să exploateze pădurea, în loc s-o apere cu toată inima, cum zicea marele silvicultor, iar Parlamentul (sau Guvernul României) e obligat ”să-i ușureze calea” în acest sens, până nu va fi prea târziu !!!

LĂSAȚI UN MESAJ