Reșița, în utopie inversă: cât pe ce să aibă spital nou de urgenţe

243

Capitala Banatului Montan s-a numărat printre oraşele alese să beneficieze de un nou spital clinic de urgenţă, aşa cum se intenţiona şi în alte câteva municipii din ţară.

Ministerul Sănătăţii Publice avusese, pe vremea lui Eugen Nicolăescu, un program ambiţios de investiţii în domeniu, ce mai cuprindea şi câteva spitale regionale – de relevanţă pentru zona noastrã fiind o nouă instituţie spitalicească regională la Timişoara. Eugen Nicolăescu trecuse pe listă şi Reşiţa, pentru un nou spital clinic de urgenţă, care salva oarecum „onoarea“ Kilometrului 7, acolo unde autorităţile reşiţene au nivelat dealurile pentru a obţine teren plat în vederea creării unui parc industrial. După cum poate vă amintiţi, investitorul pentru care practic s-au pornit lucrările – firma germano-britanică TMD Friction – a plecat de la Reşiţa, din cauza unor mioritice probleme de natură juridică, în legătură cu proprietatea asupra terenului în cauză. Lucrările au fost sistate, după ce s-au cheltuit acolo aproape 700.000 de lei de către municipalitate, dar mai contează la eşecurile unei zone parcă bătute de Dumnezeu?

Cele mai multe insistenţe pentru înfiinţarea acestui spital au fost depuse, la vremea respectivă, de dr. Liliana Bucur, fostul director executiv al Autorităţii de Sănătate Publică, de dr. Iosif Secăşan, atunci preşedintele Consiliului judeţean, şi de dr. Sorin Stanciu, la acel moment preşedinte-director general al Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate. Unitatea spitalicească ar fi urmat să aibă dimensiuni considerabile, specializată pe medicina de urgenţă, cu facilităţi inclusiv de heliport. Situarea sa la Km 7 nu era lipsită de interes, deoarece cu ambulanţa se poate ajunge destul de uşor în zona respectivă, iar, pe de altă parte, era ceva mai aproape şi de Caransebeş şi de localităţile limitrofe. Că s-ar fi găsit personal medical calificat care să lucreze acolo –  ne referim în special la medici – era o problemă a autorităţilor din sănătate. Oricum, pentru un asemenea obiectiv, ca şi pentru altele, utilităţile specifice trebuie „trase“ acolo de municipalitatea reşiţeană. Contribuţia locală s-ar ridica la aproape două milioane de euro. Dar suma aceea, ca şi terenul aferent ce ar fi urmat a fi concesionat spitalului, fuseseră aprobate la un moment dat de consilierii locali reşiţeni.

Numai că, aşa cum se petrece în utopiile inverse – în care scriitorii îşi imaginează cum ar fi evoluat de pildă lumea dacă Germania nazistă ar fi câştigat războiul – şi noi vorbim de o realitate care nu se mai potriveşte cu momentul actual. Insistăm pe ea, însă, ca unul din multele exemple de perdanţă politică, economică sau socială pe care le-am putut înregistra în aceşti 26 de ani în judeţ. Utopica investiţie de la Kilometrul 7, cu bani publici, a rămas undeva în aer, în aerul rarefiat al noilor realităţi economice în care strângem din greu cureaua.

Aşa că în anul de grație 2016 trebuie să ne mulţumim cu bătrânul spital judeţean, botezat, între timp, de urgenţe. În defintiv, nu suntem în stare nici să ne reparăm drumurile, cu atât mai puțin am putea ridica pretenții la un act medical de calitate. Mai ales în condițiile în care medicii tocmai de aceea pleacă pe capete: au salarii mici și nu beneficiază de condiții de muncă adecvate.

 

loading...

1 COMENTARIU

  1. Din pacate, acelasi lucru s-a intimplat si in Slobozia, jud. Ialomita, unde, coincidenta, in loc de un spital nou, modern, s-au dat bani de catre Consiliul judetean si Ministerul Dezvoltarii pentru reabilitarea unui spital vechi, total depasit fizic si functional. Se ajunsese la faza de licitatie, dar fiind fonduri europene nu puteau sa le manevreze cum vroiau ei.

LĂSAȚI UN MESAJ