Războiul imobiliar de 25 de ani! Comunitatea sârbilor din Timișoara a pierdut un imobil ultracentral, evaluat la 10 milioane de euro

607

Una dintre clădirile emblematice ale Timișoarei, cunoscută sub denumirea de Casa cu Atlanți, a intrat definitiv în proprietate privată, în ciuda faptului că a fost revendicată timp de 25 de ani, încă din primii ani de după Revoluție, de către Parohia Ortodoxă Sârbă. Înalta Curte de Casație și Justiție a decis, în 12 ianuarie 2017, ca imensul imobil ultracentral, evaluat la peste 10 milioane de euro, să intre definitiv în proprietatea firmei româno-italiene Indus. Reprezentanții comunității sârbe din Timișoara spun că au pierdut imobilul pe o excepție, după ce un text de lege a fost declarat neconstituțional, însă nu vor renunța ușor la acest imobil, care pentru ei are o valoare sentimentală. Contestata decizie a Curții Supreme vine la aproape 10 ani după o altă hotărâre definitivă legată de Casa cu Atlanți. Mai exact, în martie 2007, judecătorii instanței supreme au hotarât ca terenul pe care este amplasată clădirea să reintre în patrimoniul local.

„Şi clădirea va reveni în proprietatea statului, nu numai terenul. Aceasta este importantă pentru că este monument istoric reprezentativ pentru Timişoara. Este o adevărată victorie a juriştilor noştri, după mai bine de 10 ani de procese. Urmează să facem demersurile pentru preluarea clădirii”, declara la vremea respectivă primarul Gheorghe Ciuhandu.

Victoria de atunci a fost considerată cu atât mai mare cu cât, la instanţa supremă, juristul Primăriei Timișoara, Sorin Chira, l-a avut ca adversar pe fostul ministru liberal al Justiţiei, Valeriu Stoica. Paradoxal, în timp ce edilii locali jubilau la gândul că preţioasa clădire va reveni în patrimoniul  statului, celelalte părţi implicate în litigiu afirmau că victoria este doar parţială, fiind vorba doar despre recuperarea terenului de 2.186 de metri pătraţi, nu şi a clădirii.

Avocata Parohiei Ortodoxe Sârbe, Snejana Opriş, a precizat, atunci, că decizia ICCJ se înscrie în linia reglementărilor legislative conforme cu normele Uniunii Europene. „Problema este însă doar parţial rezolvată”, a avertizat avocata, în condiţiile în care mai exista un proces pe rol în care comunitatea sârbă îşi revendica drepturile asupra acestei clădiri. Tot atunci, juriştii SC „Indus” SRL afirmau că, de fapt, decizia instanţei supreme nu poate schimba cu nimic situaţia reală a clădirii, întrucât „societatea are înscris în Cartea Funciară dreptul de proprietate asupra clădirii”.

Povestea clădirii de 10 milioane de euro

Situată în centrul Timişoarei, pe strada Victor Vlad Delamarina, „Casa cu Atlanţi” – aflată pe lista oficială a monumentelor istorice din judeţul Timiş – a fost ridicată în anul 1812, de către Toma Naum Makri, un bogat negustor timişorean de origine aromână. Cladirea cu 40 de camere aparţine stilului neoclasic, iar denumirea ei provine de la coloanele de pe faţadă, care se termină cu capete de atlanţi. Makri a folosit imobilul pentru a-l închiria, iar după moartea sa acesta a trecut în proprietatea fiicei lui, Persida, căsătorită cu un sârb pe nume Stoicovici. Ulterior, casa a fost donată comunităţii sârbe, apoi a intrat în proprietatea Bisericii Ortodoxe Sârbe, până în anul 1968, când a fost preluată de statul român, cu titlul de succesiune vacantă. În 1996, a fost abuziv în patrimoniul societăţii comerciale „Termovest”. În acelaşi an, ea a fost vândută către omul de afaceri Mujea Marcelini. Acesta a consolidat imobilul şi, în 2003, după ce a ieşit din puşcărie, unde a ispăşit o condamnare pentru evaziune fiscală, l-a revândut, în ciuda proceselor, cu suma de 1,5 milioane de euro unei firme italiene de afaceri imobiliare, la vremea respectivă, apoi profilată pe fabricarea de obiecte sanitare, SC „Indus” SRL.

marceliniÎn tot acest timp, Parohia Ortodoxă Sârbă, moştenitorul de drept al Fundaţiei „Makry Stojkovici”, vechiul proprietar al clădirii, s-a bătut cu morile de vânt prin instanţe. Mujea Marcelini și-a ispăşit pedeapsa după gratii, iar la scurta vreme după ce a ieşit din puşcărie a vândut imobilul, după mai multe artificii juridice. Iniţial, a fost încheiată o „promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare”, în care Mujea îşi lua angajamentul de a vinde imobilul în discuţie când va finaliza procesele, pentru suma de 1,5 milioane de euro, societăţii „Genev-Invest” SRL. Ulterior, actul a fost reziliat. În 2003, a fost încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare cu SC „Indus” SRL Timişoara, care ulterior a fost definitivat. La momentul tranzacției, clădirea avea 25 de chiriaşi, iar preţul acestei proprietăţi pe piaţa imobiliară era estimat la aproximativ 10 milioane de euro, cu tot cu teren.

Milionarul Ahmad Jabri Tabrizzi, consilierul din umbră

În anul 1996, una dintre cele 11 societăți comerciale care-și desfășurau activitatea în Casa cu Atlanți a reușit să se privatizeze „la pachet” cu toată clădirea. SC Termovest SA Timișoara reușește să-și intabuleze dreptul de proprietate, deși clădirea era revendicată, iar litigiul era notat în Cartea Funciară. Paradoxal, privatizarea celor de la Termovest a fost dusă la bun sfârșit de băieții deștepți ai tranziției la economia de piață, în ciuda faptului că atât Consiliul Local Timișoara, cât și Consiliul Județean Timiș au refuzat să-și dea acordul, obligatoriu la dosarul de privatizare, sub motivația că în clădire mai funcționau și alte societăți comerciale care aveau același drept la preluarea imobilului: Energovest, Royal, clubul de şah Medicina sau chiar Librăria Liviu Rebreanu.

La nici un an de la preluarea controversată a clădirii de către Termovest, consiliul de administrație al societății a decis să vândă tot imobilul afaceristului Mujea Marcelini, „regele” contrabandei cu țigări din acea perioadă. Notarul Adela Doroș consfințește legalitatea tranzacției, autentificând contractul de vânzare-cumpărare, deși mulți au considerat că imobilul a ajuns în posesia lui Marcelini în mod fraudulos.

„A fost o conivenţă frauduloasă clară între Termovest şi Mujea. Acel contract de vânzare-cumpărare între Termovest şi Mujea menţiona preţul de 1,5 miliarde de lei, la nivelul anului 1996. S-a achitat 1 milion de lei, urmând să achite diferenţa până în martie, în caz contrar se rezilia contractul. Nu a plătit, dar nici nu s-a solicitat rezilierea. A plătit după <n> ani. După ce a fost arestat pentru contrabandă”, a dezvăluit avocata Parohiei Ortodoxe Sârbe, Snejana Opriş.

Ahmad-Jabri-Tabrizi

Conform unor surse de încredere, în umbra acestor tranzacții la limita legii sau care, în unele momente, chiar au sfidat legea s-a aflat milionarul de origine siriană Ahmad Jabri Tabrizzi, care-și avea și își are biroul chiar în această clădire. Împuternicit de prietenul său Mujea Marcelini, Tabrizzi reușește să evacueze din clădire firma Royal, aparținând familiei Jumanca, care tulbura apele tranzacționărilor succesive ale imobilului, în ciuda faptului că bătălia s-a dat și în instanțele de judecată. Este momentul când Ahmad Jabri Tabrizzi își deschide prima casă de schimb valutar de pe strada Alba Iulia, chiar într-un spațiu din care a fost evacuat Royalul familiei Jumanca.

Marcelini vinde Casa cu Atlanți și pleacă la București

În luna martie 1998, după ani grei de anchete și investigații sub acoperire, Curtea de Apel Timișoara l-a condamnat pe Mujea Marcelini la 6 ani și jumătate de închisoare pentru fals în înscrisuri sub semnătură privată, contrabandă și uz de fals, toate în legătura cu derularea nelegală a unor importuri de mărfuri. Mai exact, Marcelini a fost acuzat că, în parteneriat de afaceri cu Zaher Iskandarani, a importat, în perioada octombrie 1995 – februarie 1996, prin firma Celini SRL, mai multe transporturi de țigări, în baza unor facturi false. Marfa ar fi fost subevaluată, fapt care a produs statului un prejudiciu de 5,3 miliarde de lei. După ispășirea a mai mult de jumătate din pedeapsa cu închisoarea, Marcelini a solicitat să fie eliberat condiționat și, în august 2001, a și ieșit pe porțile închisorii. Pentru a se reabilita financiar, în tentativa de a-și reface viața, Mujea Marcelini decide, în 2004, să vândă Casa cu Atlanți firmei Indus.

„Ştiind de problemele lui Mujea cu justiţia, am făcut demersuri ca imobilul să nu ajungă să fie vândută la licitaţie, ca obiect litigios, mai cu seamă că era litigiu asupra ei. Erau notate litigiul asupra terenului, cât şi solitarea din partea Vicariatului, că era revendicat în temeiul Legii 94 din 2000. Am notat şi această solicitare în CF, l-am notificat prin executor judecătoresc pe Mujea să nu vândă că este revendicată clădirea. Ordonanţa 94 spune că, după ce s-a făcut notificarea că face obiectul unei revendicări, toate vânzările, înstrăinările, ipotecările imobilului sunt nule. Nu se poate spune că nu s-a ştiut că se cumpără un bun litigios. Cumperi ceva şi ştii că acel obiect ar putea să ţi se ia. În contractul de vânzare Mujea – Indus se stipulează că, în cazul în care Mujea va pierde procesul, va restitui reactualizat suma de bani. Indirect, ne-am trezit cu mai mulţi adversari. Direct interesaţi să se menţină situaţia aşa”, a mai dezvăluit avocata Snejana Opriș.

Prețul oficial al tranzacției, 1,5 milioane de euro, însă cunoscătorii spun că în realitate s-a vehiculat o sumă mult mai mare. După ieșirea de la închisoare și lichidarea afacerilor în Timișoara, inclusiv vânzarea Casei cu Atlanți, Mujea Marcelini și-a mutat epicentrul vieții private în București, unde s-a și căsătorit cu frumoasa Otilia, fina lui Tavi Colen de la trupa Talisman. În 2013, în urma divorțului, Marcelini a rămas singur, atât de singur…

„Nu vom renunța așa de ușor!”, spun sârbii

Procesele au continuat în instanțele de judecată, deși bunul litigios, Casa cu Atlanți, a tot trecut de la un proprietar la altul. În tot acest noian de procese și schimbări de proprietari, un singur lucru a rămas cât se poate de stabil: biroul de la etajul I în care-și desfășoară activitatea milionarul de origine siriană Ahmad Jabri Tabrizzi. În 12 ianuarie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție tranșează în litigiul vechi de aproape 25 de ani și conferă definitiv dreptul de proprietate al firmei Indus asupra imobilului.

„A fost un proces greu pentru toată lumea, dar trebuia dus la final. Pentru că luptându-ne aşa, riscam ca imobilul să se prăbuşescă. Nu avem autorizaţie de construcţie pentru nimic. Avem avize pentru gaz, clădirea nu are gaz, avize refuzate pentru înlocuirea tâmplăriei, nu mai vorbim de faţadă. Meshul a fost pus să protejeze şi trecătorii şi faţada. În 2007 am reuşit să obţinem o autorizaţie pentru lucrări de urgenţă, când s-a dat jos ce stătea să cadă şi s-a dat cu o soluţie care să conserve faţada. S-a distrus şi mash-ul vechi, care a fost înlocuit. Avem de lucrat la partea de proiectare, trebuie obţinut un PUZ, aviz de la monumente, vor dura lucrările. Deocamdată vom reface faţada şi acopereşiul. Vom vedea apoi… Îmi doresc ca în 2021, când Timişoara va fi Capitală Culturală Europeană, imobilul să aibă o imagine mai mult decât decentă”, a declarat presei Paula Romoşan, asociată la firma Indus.

De cealaltă parte, reprezentanta Parohiei Ortodoxe Sârbe, avocata Snejana Opriș, spune că lucrurile nu se vor opri aici, în ciuda deciziei definitive a Curții Supreme.

„Nu vom renunţa aşa uşor. Vom studia şi analiza ce este de făcut legat de caz. Problema este că e strigător la cer ce s-a întâmplat. Înţeleg că a fost comunismul, când cultele erau defavorizate, li s-au luat proprietăţile. Dar acuma? Când edificăm un stat de drept, când există legi de reparaţie, când toata lumea a sperat că lucrurile vor merge firesc, normal… Nici nu pot comenta. Nu am argumente juridice. Dacă aşa merg lururile, noi avocaţii vom fi nevoiţi să facem un contract cu Asociaţia Mama Omida pentru a putea afla când legea pe care pornim va fi declarată neconstituţională”, a precizat Snejana Opriș.

casa atlanti tm

LĂSAȚI UN MESAJ