Marii inamici ai Zilelor Culturale Maghiare, ploaia rece și vântul ce amenințau să indispună asistența s-au dat cu greu înfrânți, dar în cele din urmă au lăsat centrul Timișoarei doar în ,,compania” soarelui.
Tarabele cu produse manufacturate tradițional erau la datorie pe strada pietonală Mărășești. Curioși era destul de mulți. Tabăra cu militari, îmbrăcați în haine istorice de pe vremea bătăliilor cu turcii, era și ea la locul ei. Așadar, condițiile erau îndeplinite pentru începerea sărbătorii.
În sunet de tobe și alămuri vechi, militarii înarmați până în dinți cu săbii, scuturi și zale au pornit să mărșăluiască pe Corso. Așa războinici nu au mai fost văzuți pe aici de pe vremea conducătorului Ștefan Losonczy. În alai era și un câine, probabil de luptă. Dar nu era deloc fioros, ci dădea din coadă bucuros la fiecare copil ce voia să-l mângâie. Pocnete năprasnice ca de pușcă au inceput să răsune printre timișorenii ieșiți să caște gura. Nu au fost împușcături, ci doar câțiva flăcăi ce au făcut demonstrații de pocnit din bici de parcă ar fi condus turmele de vite la pășune.
Așa s-a deschis prima parte a sărbătorii. Pe scena mare din fața Operei au urcat reprezentanții mai multor culte ce au slujit un scurt serviciu religios ecumenic. Fiecare, în modul propriu, a spus o rugăciune sau o binecuvântare pentru bunul mers al evenimentului.
Pe scenă au urcat tinerii dansatori ai grupului Harmonia ce au încântat publicul cu un dans specific din secolele trecute, renumitul Palotas.
Odată atmosfera încălzită și oaspeții de onoare așezați la locurile lor, Consulul onorific la Ungariei la Timișoara, Tamás Péter, a scos în evidență ineditul manifestării ce va ocupa sfârșitul de săptămână în centrul orașului și a dat startul oficial petrecerii maghiare adresată tuturor etniilor locale. Au urmat muzica și dansurile populare, dar și o seară de operetă asigurată de teatrul de specialitate din Budapesta.
A fost doar o mică parte din prima seară. Încă două seri și mai pline vor urma.
