Punți peste timp și spațiu: 137 de ani de tradiție pemească la Gărâna

495

De aproape 30 de ani la Gărâna, în Munții Semenic, în mijlocul coloniei germano-austriece din timpul Imperiului Austro-Ungar și al Mariei Tereza, tradiția sărbătoririi Hramului Bisericii din localitate continuă.

Până în 1990 sărbătoarea era mai discretă, limitându-se mai mult la caracterul ei religios, dar după 1990 o serie de organizații germane au preluat această manifestare religioasă și culturală, dându-i forme mult mai vii. Din păcate, depopularea acestei frumoase localități – muzeu în aer liber – și-a spus cuvântul dar poate și de aceea, sărbătoarea de Kirchweih a căpătat mai multă putere. Multți dintre pemii plecați după 1990 s-au întors, și-au răscumpărat casele, păstrându-le drept locații de vacanță și se întorc aici, an de an, la rădăcini. De-a lungul anilor, manifestarea a avut amploare diferită: sprijinită de Ministerul Culturii, de Statul German dar organizată și prin forțe locale, de Forumul Democrat al Germanilor din Caraș-Severin și de Asociația Culturală Banat JA, a adus, în fiecare an, în jurul datei de 15 octombrie, nostalgie și bucurie în sufletul etnicilor germani dar și al altor etnii, pentru a nu mai vorbi de populația majoritară. Un punct frumos pe harta unei Mitteleuropa, aici, în Banatul Montan. Din păcate, însă, unele disensiuni din sânul organizatorilor cu dus la un moment dat la pericolul dispariției manifestării, numai că o foarte prolifică organizație culturală reșițeană – Societatea Metarsis – a preluat de doi ani frâiele acestei manifestări, încercând și reușind să-i redea o parte din amploarea inițială.

Așa că la Gârâna, în acest week-end a avut loc slujba religioasă la Biserica Sfânta Tereza de Avila, a răsunat muzica germană, au defilat perechile de dansatori în costume populare, a fost ridicat, ca de obicei, Pomul de Kirchweich – un brad înalt, căruia i se lasă doar crengile din vârf și e împodobit – luat în fiecare an dintr-o parte a localității. Iar seara a fost încununată cu tradiționalul bal, la Casa Culturală din Gărâna.

“Nu aspira să fii binefăcătorul întregii omeniri, ci mulţumeşte-te să faci bine persoanelor în mijlocul cărora trăieşti”, spunea  Sfânta Tereza de Avila, proiectând peste timp aspirația aceasta care ar trebui să fie firească pentru fiecare dintre noi.

Biserica din Gărâna a fost ridicată în anul 1879 de germanii colonizati aici de Împărăteasa Maria Tereza, iar Liturghia festivă de hram a fost oficiată, sâmbătă, de pr. Martin Jäger (Anina) și pr. Ianoș Varga (Reșița) cu acompaniamentul corului Bisericii din Gărâna. Parada pomului de Kirchweih, cu participarea Wolfsberger Musikanten și fanfara din Steierdorf a făcut un popas la Hanul “La Răscruce”, cu program de dansuri populare germane susținut de formații ale Forumului Democratic al Germanilor din Banatul Montan și Timișoara, după care alt popas la “Gasthaus Cristl”, cu program muzical de fanfară. Pomul a fost ridicat în fața Bisericii Sfanta Tereza de Avila, din nou cu program de cântece și dansuri populare germane în fața Căminului Cultural. Balul de Kirchweih a întrunit program muzical cu formaţiile reunite Wolfsberger și Weidenthaler Musikanten, DJ Sven Demeny, dans și tombolă.

”Am preluat acum doi ani această manifestare, odată cu împlinirea a 135 de ani de la ctitorirea Bisericii Sfânta Tereza de Avila, pe granița de vest a Imperiului, a spus pentru Banatul Azi, Camelia Duca, organizatorul principal din partea Metarsis. Am dorit să menținem tradiția comunității pemești din Banatul Montan. Nu este ușor dar e extrem de frumos și avem concursul Forumului Democratic al Germanilor din Caraș-Severin dar și din Banat. Am avut, de altfel, aici, azi, formația Enzian, a forumului, Rosmerein Banat, Timișoara, formațiile de dansuri din Caransebeș și Orșova, o dovadă că această comunitate germană care a adus atât de multă plusvaloare Banatului e prezentă și actualmente în viața comunităților locale. Pemii repatriați masiv după 1990 vin în fiecare an, de două ori pe an, chiar, o dată vara, în concediu și apoi la Kirchweih, pentru că nu se pot rupe de rădăcinile lor. Nu putem face nimic singuri, Îmi doresc din tot sufletul să fim aici împreună și să amprentăm puțin câte puțin locul și societatea în care trăim, pentru că este loc sub soare pentru toată lumea.”

Balul tradițional a continuat până târziu, în noapte, ca o dovadă că tradiția, muzica, prietenia, pot întinde punți puternice peste spațiu și timp.

 

LĂSAȚI UN MESAJ