Puiul de cerb meloman

224

Aula Bibliotecii Central Universitare Timișoara a găzduit o întâlnire de suflet prilejuită de lansarea unui film. Nu e un film oarecare, este despre un pui de cerb. Grupul „Eu, Mo’zArtino” și școala „Sfântul Antim Ivireanul” fac educație prin muzică. Invitații de seamă ai evenimentului au fost: Sorana și Francesca Moldovan, Gheorghe Șvaițer și Theodor Alexandru Rădulescu.

Grupul „Eu, Mo’zArtino” este format dintr-o mână de iubitori ai cântului ce și-au propus să aducă cât mai aproape de inimile copiilor muzica adevarată. Mai cu seamă creația mozartiană, ce este la fel de actuală în actuala Europă unificată. Fiincă cine poate fi mai european decât W.A. Mozart? Muzica fiind una din materiile foarte îndrăgite de elevii școlii, profesora Adina Ioana Botezatu a putut pătrunde în sufletele copiilor.

Filmul „Pui de cerb” vorbește, cu mijloacele specifice filmului de cercetare documentară, despre importanța muzicii în dezvoltarea copilului, este practic un studiu de caz, reflectând preocupările colectivului de profesori și părinți pentru acest aspect al educației copiilor. Echipa de filmare a găsit un minunat material de lucru în elevii timișoreni. Regizorul Daniel Vâtcă, urmărind scenariul imaginat de profesoara M. A. Christi, a adus în fața reflectoarelor micii artisti în devenire.

Primul film documentar în limba română de acest fel subliniază, cu ajutorul specialiștilor în educație, modul în care se pot folosi activitățile muzicale în beneficiul copiilor, în special, și al familiei, în general. Implicarea familiei în dezvoltarea copiilor este nu doar binevenită, ci de-a dreptul modelatoare și definitorie, completând în mod firesc străduințele și rezultatele obținute de copii împreună cu profesorii lor.

Dintre cei implicați în acest demers educativ cultural, au avut de spus câte ceva personalitățile ce au luat parte activ la proiect.

Dr. Gheorghe Șfaițer, cineast: „Filmul are har și e copleșitor prin infuzia de valoare morală, de candoare și de elocință. Interviurile sunt de rafinamentul valorii intelectuale, dar mai ales al valorilor morale, un balsam al buneicuviințe care te învăluie și te înalță, dă speranță. Ca expresie audio-vizuală, filmul e impecabil, ritmat să aștepți logica și taina mărturisirilor, care se cumulează firesc, fără a osteni atenția spectatorului, montate chirurgical, de fluență verosimilă. Judecățile sunt enunțate ferm, dar și delicat, imaginea e la fel de delicată, cu infuzie de travelling insinuat armonic în discursul vizual, îndulcind melodica narațiunii generale”.

Preot Costantin Jinga: „Copiii sunt tare drăguți, mărturiile părinților sunt edificatoare, intervențiile specialiștilor punctează aspectele esențiale, imaginea e frumoasă… chiar mi-a plăcut mult și m-a emoționat”.

Marian Sorin Rădulescu, critic de film: „Un documentar profesionist. Oricum, câtă vreme copiilor li se deschide sufletul și mintea spre Muzică, spre Poezie, spre Cultură, e foarte bine. Pentru că – din fericire – Muzica și Poezia și Cultura nu au nici steag, nici granițe, nici lozinci, decât și numai dacă omul se încăpățânează să le tatueze…”

Mihai Lazăr, cineast: „Un proiect minunat care transmite, pe lângă informație argumentată și susținută științific, emoție și motivație. N-aș adăuga și n-aș scoate nimic”.

Virgiliu Gheorghe, biofizician: „ Felicitări, m-a entuziasmat si impresionat! E foarte bine realizat, în sensul că ceea ce este minunat este bine pus în evidenţă: copiii, părinţii, profesorii și proiectul în sine”.

M.A. Christi, profesor, scenarist si ințiatoare a programului de educație prin muzică: „Happening cristalizat la candoare de selfie. Studiu de caz carismatic, susținut prin farmecul întâmplător-adevăratului”.

Această întâlnire de suflet si lansarea documentarului au stat sub semnul unui dublu prilej. În acestă toamnă se împlinesc trei sute de ani de la tragica dispariție a Sfântului Ierarh si Martir Antim Ivireanul, patronul spiritual ce a dat numele gimnaziului. Dar tot cu acest prilej au sărbatorit și anul aniversar al marelui muzician britanic Alfred Hollins, compozitor, organist și pianist.

Antim Ivireanul, mitropolit, dar mai cu seamă erudit cărturar, a rămas în istorie ca fiind cel ce a dezvoltat tipografia, gravura și traducerea de carte. A scris carte religioasa dar și laică, în mai multe limbi. A înființat tipografii, dar și prima bibliotecă publică din București, în veacul al XVIII-lea. A contribuit, prin strădania sa de literat și tipograf la prima încercare de unificare literară a limbii române. Este cinstit în Biserica Ortodoxă Română dar și în cea Georgiana ca sfânt.

Aparent, proiectele copiilor de la școala Antim Ivireanul sunt despre muzică. Însă, în esența lor, sunt despre o comunitate care își învață copiii să ducă lucrul la bun sfârșit, chiar dacă obstacolele apar mereu pe drum…

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ