Prof. dr. Ion Cotăescu: ”Cercetările din fizica de pe la 1900 își găsesc abia acum expresia în tehnologia actuală”

218

Prof. dr.univ. Ion I. Cotăescu, de la Universitatea de Vest din Timișoara, este una somitățile fizicii actuale. Autor a sute de articole de specialitate, volume din domeniu fizicii, participant la zeci de conferințe internaționale și un colaborator constant al revistelor americane de profil, fizicianul român studiază, printre multe altele, ”câmpurile cuantice în spațiul timp curbat” și ”simetrii și supersimetrii în teoria generală a relativității”. Ion Cotăescu este o personalitate proteică, un om de știință cartezian, care a avut amabilitatea să poarte cu noi o scurtă discuție despre momentul actual al fizicii, cu ocazia prezenței sale la Reșița, la una dintre manifestările culturale private, organizate de dr. Romeo Traian Dumitrescu.

Fizica e o știință a naturii, spune Ion Cotăescu, iar posibilitățile de cunoaștere atrag după sine oportunități tehnologice. Dar, sursele din fizică de acum 100 de ani își găsesc abia acum expresia în realizări ale tehnologiei.

”Deci, abia cam peste 100 de ani urmează să avem tehnologiile bazate pe cercetările noastre actuale, susține fizicianul român. Fizica de acum vreo 70 de ani era regina științelor exacte, toți voiau să devină fizicieni. Acum, însă, fizica este într-un enorm de mare impas. Se construiesc modele, toată cunoaștere funcționează pe bază de modele. Modelele sunt niște concepte teoretice care se dezvoltă pe baze matematice și dau niște consecințe care trebuie verificate experimental. Pe de altă parte, dacă experimentul nu are la bază teoria unui model, nu are semnificație. Mai există și posibilitatea să nu avem tehnologia necesară pentru un nou experiment. La marele accelerator european de particule s-au cheltuit miliarde de euro și în trei ani nu s-a detectat decât bossonul Higgs, care, de altfel, era de așteptat să fie identificat. Realitatea șocantă e că în ultimii 50 de ani teoria de la LHC (Large Hadron Colider) nu s-a verificat și nu putem deci trăi bucuria descoperirii lumii prin intermediul fizicii. Puțini vor avea curajul să spună asta pentru că situația nu e de natură să genereze o imagine foarte bună pentru fizicieni.”

L-am întrebat pe domnul profesor dacă există un complex românesc pe plan mondial, în lumea cercetătorilor și teoreticienilor autohtoni din domeniul fizicii. Prof. Cotăescu a fost franc: nu există fizician român, chinez, american sau indian, există numai fizicieni buni și fizicieni proști!

”Revistele, publicațiile de specialitate, sunt în limba engleză, sunt tot alea pentru toată lumea, care și-au câștigat notorietate în decursul istoriei iar istoria noi nu o putem schimba și, deci, nici notorietatea revistelor, crede profesorul Cotăescu. Sigur, mai apare câte un român care vrea să o facă pe grozavul că noi românii le-am inventat pe toate. Recent am auzit pe un post TV, ceea ce e grav, că Eminescu i-a furat teoria relativității lui Einstein! (poezia La steaua, n.n.). Mai mare demență nu am auzit. Dacă și tu ca specialist te simți în nesiguranță oferită de istoria propriei meserii și mai auzi și bazaconii din acestea… să ne înțelegem, numerologia, astrologia sunt aiureli. E tot mai puțină rațiune și tot mai mult irațional. Omul are nevoie și de o porție bună de irațional, de mit, de sentimente, de iubire dar are nevoie și de rațiune în momentul în care vezi că se răspândește iraționalul. Ne place obscurantismul, pentru că ne scutește de foarte multe întrebări.”

Sigur că nu am scăpat ocazie să-l întrebăm pe profesorul Cotăescu câte ceva despre mecanica cuantică, un domeniu al fizicii teoretice în egală măsură provocator și straniu.

”Noi trebuie să facem o teorie bună în domeniul mecanicii cuantice în spațiul-timp curbat, explică Ion Cotăescu. De ce? Pentru că gravitația nu a putut fi unificată cu celelalte forțe de interacțiune în cadrul modelului standard. Și chiar dacă gravitația va putea fi unificată cu celelalte trei interacțiuni, ea trebuie măcar să fie compatibilă cu ele. Există două poziții aici – că gravitația trebuie unificată și a doua părere, că celelalte trei energii care guvernează Universul trebuie să fie independente. Cert e că până acum, încercându-se această unificare, s-au emis teorii globale foarte generale, care n-au dus la nimic. De pildă teoria stringurilor. Nu se știu foarte multe lucruri despre comportamentul câmpurilor cuantice în prezența gravitației. Ultimele articole pe care le-am publicat la sfârșitul anului trecut și începutul acestui an se referă la modul cum se împrăștie electronii (considerați fermioni Dirac), cum se împăștie electronii pe un mini black-hole. Ma veți întreba la ce folosesc aceste lucruri? Păi după modul în care se împrăștie electronii putem vedea că acolo există o mini-gaură neagră, obiect a cărui existență încă nu a fost dovedită. Cu o teorie de genul acesta putem dovedi dacă există sau nu un asemenea obiect. Există mari eforturi și aici lucrează multă lume, pentru a susține și demonstra aceste teorii. Din păcate, nici aici experimentele nu converg întotdeauna cu teoria. Sperăm că în viitor se vor putea măsura precis undele gravitaționale (deocamdată experimentul recent, care a făcut vâlvă e destul de grosier). Vom afla mai mult, atunci despre vârsta și mecanica Universului.”

LĂSAȚI UN MESAJ