Primul șirian ce a făcut pușcarie politică în România

323

În literatura română sunt o pleiadă de scriitori cu adevărat mari ce din păcate nu sunt cunoscuți și promovați așa cum ar merita. Ioan Slavici, pe care toată lumea crede că-l cunoaște din vagi amintiri școlare, tinde să devină un astfel de necunoscut. Pentru a contracara o astfel de pornire păguboasă, publicistul Lucian Vasile Szabo, ce-l cunoaște, poate ca puțini, pe maestrul nuvelei rurale, se ocupă de ani buni de recuperarea operei și biografiei scriitorului.

Munca de reală arheologie culturală a dascălului timișorean, a ajuns deja la al treilea volum despre Slavici. De data asta este vorba de un recurs făcut cu uneltele jurnalistului dublat de acribia arhivarului și a grefierului, ce vrea să arate câte ceva din procesele, condamnările și pușcăriile prin care a trecut scriitorul. Și nu au fost puţine.

Fiindcă Ion Slavici a făcut de multe ori puşcărie. Se cunoaște că a fost închis de cinci ori. A fost condamnat de maghiari pentru vina că a fost român, într-o perioada când asta nu prea era un lucru bine văzut. Și ar fi făcut propagandă pentru cauza fraților săi. Dar în măsură egală și autoritătile romane l-au bagat la închisoare pentru motive nu prea diferite. Cu pretextul destul de puțin argumentat că ar fi fost spion german. Toate aceste necazuri au venit din intransigența autorului ce nu amesteca munca de scriitor cu cea de gazetar cu har. De fapt a fost toată viața sa constant cu sine însuși. Dupa cum remarca un istoric, necazurile lui Slavici se trag de la „un surplus de caracter”.

Chiar dacă aderă total la butada cunoscută acum mai bine de un secol în urmă că „soarele românilor răsare de la București”, nu a uitat niciodată că s-a format intelectual și aparține spațiului de tip Mitteleuropa. Copil fiind, pleacă din locurile natale și ajunge la Timișoara tocmai ca să învețe mai bine limba germană. Cunoștinţe ce i-au adus multe ponoase în viață. Camil Petrescu aduce un elogiu lui Slavici, și spune că a adus în gândirea românului instruit ordinea de tip structurat ca în limba germană.

Sala de ședinte a scriitorilor timișoreni a găzduit o întâlnire de o factură aparte. Volumul „Recurs în dosarul Ioan Slavici. Presă, influență, război” de Lucian Vasile Szabo a stârnit interesul invitaților prezenți.

Moderată de profesorul Cornel Ungureanu, discuția a arătat osteneala de a căuta în biblioteci și arhive date de acum un veac în urmă. Talentul de a da un fir epic trainic unei cercetari ce nu se dovedește deloc a fi aridă ci din contra se citește ca un roman de acțiune. Cartea devine utilă cititorului fără să fie bombardat doar de date seci.

Marcel Tolcea a întărit idea de scriitor ce-și pune în paranteze activitatea artistică și se apleacă pe munca de gazetar pentru a-și spune adevarul său, chiar cu riscuri penale.
Ca un detectiv literar, Lucian Vasile Szabo dă citate și publică documente , dar se ferește de concluzii de tip bine sau rău.

Viorel Marineasa și Marian Odangiu deopotrivă au scos în evidență necesitatea unor astfel de carți de istorie literară, facute în așa fel.

Peste ani, scriitorul și gazetarul Szabo face o reverență culturală scriitorului și gazetarului Slavici. Cât a fost de vinovat, este invitat fiecare cititor să fie o instanță de judecată.

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ