Fiind o zi deosebit de frumoasă, şi licărind şi puţin soarele, chiar dacă vântul adia puţintel mai tare, am pornit-o, hai-hui, prin câteva din parcurile timişorene.
Ambiţionat puţin şi de textul apărut, mai devreme, în Banatul Azi, despre „inimoşii” poliţişti locali, care sâmbătă, cică ar fi curăţat malurile Begăi de gunoaie, am ieşit să mă conving cum stau lucrurile, cu adevărat.
Cu toate că, se zice că ar fi adunat vreo 50 de saci de gunoaie din zona Uzinei de Apă, eu am găsit malurile Begăi încărcate de mizerii, gunoaie, PET-uri. Am văzut și pescari care nu se sinchiseau să pescuiască, chiar dacă apa era tulbure şi infectă.
Mi-am început excursia din Parcul Justiţiei, şi, după un plan bine stabilit, am pornit-o la drum. Destul de curat şi aranjat, dar rondourile de flori erau neîngrijite, florile fiind înăbuşite de buruieni. Prin parcuri au mai înflorit şi pomii, chiar şi magnoliile au desfăcut petalele, și poți auzi triluri de păsărele, dar și să simți un pătrunzător miros de narcise şi de urzică moartă.
Am ajuns şi în Parcul Rozelor, unde se lucra de zor la tăierea trandafirilor, la curățirea rondourilor şi a zonei verzi, dar de cum te apropii de Faleza Begăi, te loveşte o imagine dezolantă a împrejurimilor, din jurul scenei.
Fără să se ,,simtă jenate”, îţi zâmbesc trunchiurile de copaci smulse de vijelia din septembrie, anul trecut, stive de scaune, scoase din uz, ca și când parcul ar fi depozitul de obiecte dezafectate ale celor care administrează scena de spectacole în aer liber.
Nimic altceva decât debandadă şi haos.
În faţa WC-urilor publice din parc, de mai mult timp zona verde a fost inundată de apă, care se întinde pe o distanţă apreciabilă în jurul unei guri de canal, posibil a fi o gură de evacuare de la WC, ceea ce ar fi îngrozitor, deoarece balta respectivă respectivă nu se ştie ce conţine.
Am încheiat excursia mea cu Parcul Copiilor, acolo unde pe Faleza Begăi am găsit aceeași imagine dezolantă, cu rădăcini scoase din pământ, şi destul de multă mizerie.
Ca imagine de ansamblu, Timișoara oferă, învoluntar, aproape la fiecare colţ de stradă, panorama deranjantă a gunoaielor de tot felul, arucate cu nepăsare de localnici.
Cei de la RETIM sunt exasperaţi, deoarece locatarii nu înţeleg că nu au dreptul să scoată mizeriile la colţul blocului, iar Poliţia Locală REFUZĂ să-şi facă datoria. Aş putea exemplifica cu un perimetru de doar 150 de metri, începând cu cartierul Dacia, apoi cu strada Amforei, aceasta colţ cu str. Timiş, cu str. Labirint şi cu B-dul Cetăţii. Peste tot, maldăre de gunoi!
Nimeni nu se sinchiseşte, nimeni nu se sesizează.
Un oraş care, cândva, era un etalon național de curătenie și bună administrare, acum a ajuns un maldăr de gunoi, cu un râu ce se vrea a fi navigabil, încărcat de gunoaie şi de mizerii, la rândul lui.
Să nu mai amintesc de clădirile, altfel somptuoase, dar care, nu puține, stau să cadă din picioare, unele dezafectate, iar la altele îţi cade tencuiala în cap, plus gropile şi denivelările din trotuare.
Acesta să fie oraşul care se vrea Capitală Europeană a Culturii, nu-i așa?! Mai firesc ar fi să ne întrebăm a cărei culturi?
Cu certitudine, din păcate, a indiferenţei şi indolenţei, întâlnite la tot pasul.
Mihaela Păunescu
