Primarul din Boston şi impotenţa elitei politice timişorene

3343

În ’99, când am fost prima dată în State, am avut şansa să particip la o întâlnire cu primarul din Boston. Atunci am aflat despre competiţia dură dintre oraşele americane, care se luptau pentru a-şi atrage elita. Elita din toate domeniile: investiţii, antreprenoriat, învăţământ, cultură, medicină.

Primarul ne-a explicat că soluţia câştigării acestei competiţii este simplă. Trebuie doar să creezi cele mai bune condiţii pentru oamenii ce compun elita din domeniile în care comunitatea este interesată. Adică, să ai la tine în oraş cele mai bune universităţi, filarmonici, spitale, biblioteci, parcuri, stadioane, asociaţii de afaceri, mijloace de transport în comun, muzee, instituţii financiare, televiziuni şi multe altele. Deci, oricine care este vârf într-un domeniu, găseşte în Boston cele mai bune condiţii în care să-şi desfăşoare activitatea sa profesională, dar în acelaşi timp are la dispoziţie şi cele mai bune şcoli, parcuri, spitale, săli de sport, magazine etc. pentru copiii şi soţia lui.

Dacă faceţi o căutare pe Google, o să vedeţi ce a reuşit să facă „primarul” din Boston, comparativ cu alte oraşe.

Mi-au trecut gândurile astea prin cap atunci când un amic mi-a spus să fiu atent la promisiunile electorale care vor fi prezentate în curând. Şi atunci mi-am amintit de de lecţia primită de la primarul din Boston şi m-am revoltat.

M-am revoltat pentru că politicienii noştri consideră că nu trebuie să avem un spital regional, trebuie să avem doar ruinele unui institut oncologic.

M-am revoltat că trebuie să pierd mai mult timp decât arădenii ca să ajung pe autostradă sau că trebuie să merg la Arad ca să pot vedea un meci de tenis.

M-am revoltat când am văzut în Cluj aeroportul, biblioteca, stadionul, sala polivalentă, institutul oncologic şi UBB-ul.

M-am revoltat că alte oraşe au politicieni şi primari care pot să împlinească mari proiecte vitale pentru oraşul lor, iar ai noştri doar se plâng că cei de sus nu îi bagă în seamă. Şi asta o fac de 25 de ani.

Mă gândesc că noi, timişorenii, prin indiferenţa noastră, întreţinem impotenţa şi fanfaronada politicienilor noştri.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.