Populism de stânga

87

Populismul e asociat, în general, cu dreapta politică, uneori şi cu extremismele. Comunismele, socialismele, sindicalismele, redistribuirea facilă şi iresponsabilă a unor bani şi bunuri adunate în ani şi cu dificultate sunt asociate cu stânga politică. Asta doar în Europa, pentru că în SUA, poate doar cu excepţia mediocrelor mandate ale lui Barack Obama, o astfel de stângă nu a existat. Deşi populismul e asociat cu dreapta, nu înseamnă că nu putem avea şi un deşănţat populism de stânga. Mai ales când stânga nu e stânga, ci doar o adunătură jalnică pusă pe jaf şi corupţie, aşa cum e evident cazul cu PSD-Liviu Dragnea şi cu partiduleţul de buzunar de la spate al lui Călin Popescu Tăriceanu, numit pompos ALDE, creat parcă anume de Moscova şi de Budapesta pentru playboy-ul de APACA, urmaşul dubios al unor familii de liberali autentici.

Dar, pentru că veni vorba de „dinozaurul” politic, de survivor-ul C.P. Tăriceanu, merită să insistăm pentru că acesta a început să joace în comedia prezidenţiabilului. C.P. Tăriceanu este fiul adoptiv şi moştenitorul moral al detestatului turnător Dan Amedeo Lăzărescu. O specialitate a liberalilor postcomunişti, pentru că şi modelul moral al principalului partid de opoziţie de azi, PNL, „seniorul” lor, era tot un zelos informator al Securităţii, Mircea Ionescu Quintus. După expresia unui celebru general de servicii secrete, care s-a interesat personal de cazul „seniorului”, Quintus „umpluse două dulapuri de delaţiuni, turnase tot Ploieştiul”. Probabil că Tăriceanu merită să devină preşedintele României şi pentru că l-a depăşit la numărul de căsătorii pe „moscovitul” Gerhard Schröder, fost lider SPD şi prim-ministru în Germania. Schröder a fost căsătorit doar de patru ori, Tăriceanu ar fi la a cincea căsătorie şi, cine ştie, până la alegerile prezidenţiale… Multiplele căsătorii la care se dedau azi moşnegii postcomunişti, chiar dacă succesive, erau considerate altădată un fel de bigamie de Biserica Catolică şi pedepsite. De aceea Papa acorda cu atâta dificultate dreptul la o nouă căsătorie regilor şi principilor, după un divorţ. Azi, bigamia se practică mai ales cu electoratul naiv şi uşor de abuzat…

Cu toată propaganda (la fel de bine „văzută” ca şi pe vremea lui Adrian Năstase?) pe care i-o face PSD-ului Antena 3, cu „interesantul” şi „importantul” „pastor” Mihai Gâdea, dar şi cu micuţul pamfletar Mircea Badea — micuţ-micuţ, dar mare filosof de televizor şi avocat moral al tovarăşului Dan Voiculescu de la „Dunărea” şi de la „Crescent”, Mircea Badea crescent, crescent! —, PSD-Dragnea/Tudose începe să-şi arate pentru toată lumea adevărata faţă populistă, găunoasă şi, mai ales, iresponsabilă. „Filipicele” televizate seară de seară ale purtătorului de cuvânt al PSD-Dragnea/Tudose, Codrin Ştefănescu, sunt din ce în ce mai hodorogite şi sună tot mai fals. Şi Olguţa Vasilescu, adevărata moştenitoare morală a ultrapopulistului Corneliu Vadim Tudor, se încurcă în declaraţii şi nu mai convinge pe nimeni în privinţa viitorului de aur al pensionarilor români. Mai ales al pensionarilor de la ţară, care stau lipiţi de televizoare cât e săptămâna de lungă, şi al pensionarilor din cele mahalale sărace — cei mai uşor de păcălit cu promisiuni fără acoperire. Programul de guvernare suprarealist şi incoerent, pură propagandă, dar presupus o vreme „naţional”, al marelui teleormănean, dictatorul nostru de operetă, scris de „colecţionarul” obscur Darius Vâlcov, începe să-şi arate faţa urât populistă. Au votat pentru PSD-Dragnea vreo trei milioane de români, dar vor plăti imens toţi românii, mai ales copiii, bătrânii şi bolnavii, adică cei mai vulnerabili.

În condiţiile degradării grave, accentuate şi continue a Uniunii Europene conduse de prea veselul luxemburghez Jean-Claude Juncker, România, fiind reprezentată de falsa titulească psedisto-iliesciano-tovărăşească Corina Creţu şi de eurodeputaţii în căutare de stipendii, pensii speciale şi Bruxelles cu moules et frites, şi după declararea independenţei Cataloniei şi a deciziilor „imperiale” ale guvernului spaniol central, plus regele său anodin, deloc la înălţimea momentului, România condusă de Dragnea, Tudose, PSD, alde Tăriceanu, de Iohannis şi îndeosebi de binomul tutelar omniprezent, se află azi la răspântia tuturor primejdiilor. La fel cum altădată se găsea la răspântia imperiilor moarte. Nicio idee, niciun plan, fără soluţii, fără lideri luminaţi, doar cu creşterea fără noimă a împrumuturilor interne şi externe. Va veni din nou FMI să ne facă ordine?

Dar Transilvania românească este sau nu în vreun pericol? Conducerea ultracentralizată de la Bucureşti, de atâta vreme coruptă şi incompetentă, continuă să fie cel mai mare pericol pentru România. Înaintea Rusiei, Ungariei sau a Uniunii nostimului Jean-Claude Juncker. Unde a fost înmormântat planul celor opt regiuni de care s-a ocupat geniul naţional teleormănean Liviu Dragnea? Desigur, tot acolo unde este şi Constituţia nouă de care s-a ocupat dispărutul ca măgarul în ceaţă, celebrul gargaragiu TV, mai ales la Antena 3, „talentatul” orator Crin Antonescu. La coşul de gunoi al istoriei recente. În loc de o Constituţie nouă şi de o foarte necesară descentralizare (în special pentru învăţământ şi pentru sănătate), Liviu Dragnea ne-a adus un program de salvare naţională, cu salarii mari, pensii paradisiace şi trai-nineacă pe bani împrumutaţi. Şi sublimul program de guvernare al lui Liviu Dragnea şi al noului şi populistului PSD a fost sau va fi aruncat curând în acelaşi coş de gunoi. Cu populaţie cu tot?  

LĂSAȚI UN MESAJ