După ce am străbătut zilele trecute Parcul Justiţiei, plin de buruieni şi bălării, Parcul Rozelor şi Faleza Bega, plină de mizerie, şi chiar Parcul Copiilor, am ajuns şi la Parcul Alpinet, care sincer, m-a îngrozit. Lucrările de modernizare au început în urmă cu aproximativ jumătate de an, dar în afară de doar două capete de alei terminate, restul e doar un morman de piatră, nisip şi balast.
În plus de asta, malurile Begăi au înflorit. Pe partea dreaptă, în spatele Catedralei, te întâmpină florile roz ale cireşilor japonezi, iar pe partea stângă, magnoliile albe îţi mângâie fiinţa.
Mai departe nu poţi merge, fiindcă nu ai cum să treci de gardul de fier beton şi de noroiul de după el, care sufocă magnoliile mov, roz, albe sau galbene. Mormane de piatră, grămezi de scânduri, movile de pământ ce te „aruncă” în gropi pline de noroaie, mizerie, gunoaie. La fel întâlnim şi la urcarea pe Podul Decebal dinspre faleză sau chiar sub pod, unde dăm de un depozit de gunoi, care se pare că nu deranjează pe nimeni. Nici pe trecători şi nici pe autorităţi.
Dar şi malurile Begăi sunt îmbâcsite şi pline de PET-uri, de crengi, de hârtii, de gunoaie. S-a deschis şi sezonul de navigaţie pe Bega, dar cu bărci, biciclete și lebede. Departe șansa timişorenilor de a se plimba cu vaporaşele pentru care s-au dat bani mulţi, s-au construit şi mini-porturi, a fost angajat şi personal, există şi registre de casă, casiere, marinari, căpitani de vas, însă nu există…autorizaţie de navigaţie.
Tot personalul acesta se învârte fără nici un rost prin curtea STPT-ului (fost RATT), însă nu degeaba, ci pe salarii, şi încă unele babane de tot. Dar vaporaşele au rămas tot pe butuci, iar cele care mai circulau, de probă, au dispărut fără urmă. Aşa că, până Bega va putea deveni navigabilă la vaporaşe, timişorenii se mulţumesc şi cu „Corabia piraţilor” sau cu bărcuţele şi bicicletele acvatice.
Mihaela Păunescu