Occidentul se prăbușește sub povara datoriilor

2059

După cum este cunoscut, economiile din așa-numitul G7, economii etichetate de către FMI ca fiind „cele mai avansate economii” ale planetei, au fost grav afectate în ultimul deceniu de o continuă depreciere a eficacității și a eficienței companiilor din economia reală. Drept urmare, rata medie anuală a creșterii economice din G7 a scăzut în perioada 2005 – 2015 la doar 1,16%. Ori, acest nivel este complet nesatisfăcător comparativ cu cel înregistrat la nivel global (3,69%), respectiv cu cel din deceniul precedent (2,67%). Ca să nu mai vorbim de recesiunea îndelungată din perioada 2008 – 2013, când rata șomajului și sărăcia persistentă din G7 au atins niveluri fără precedent. În sfârșit, deprecierea acută a eficacității și a eficienței companiilor din G7 a făcut posibilă ascensiunea economică impetuoasă din ultimul deceniu a Chinei, Indiei, Rusiei și Braziliei în detrimentul SUA, Japoniei, Regatului Unit și Franței.

                 PIB (mdi)
      2005      2015
China   6 549,369 19 392,354
SUA 13 093,700 17 947,000
India   3 238,203   7 965,162
Japonia   3 858,562   4 830,065
Germania   2 804,697   3 840,550
Rusia   2 469,615   3 717,617
Brazilia   2 046,956   3 192,405

mdi – miliarde dolari internaționali (dolarul internațional este un etalon monetar care are aceeași putere de cumpărare în toate statele). Sursa: IMF, WEO Database, April 12, 2016.

Un clasament surprinzător, nu? Surprinzător sau nu, acest clasament reflectă un fapt incontestabil: China și India au surclasat în doar câțiva ani America și Japonia! Evident, Wall Street-ul nu acceptă în ruptul capului faptul că America nu mai este „prima putere economică a lumii”. Dar așa se întâmplă întotdeauna atunci când rațiunea este substituită prin „corectitudine politică”!

În acest context, ne putem întreba dacă actualul colaps economic al Occidentului reprezintă o „lebădă neagră”, un fenomen impredictibil sau mai degrabă o consecință previzibilă a mix-ului de politici macroeconomice de tip faustic aplicate cu încăpățânare la Washington, la Londra, la Tokio și la Bruxelles. Nu în ultimul rând, ne putem întreba dacă acest fenomen regresiv este reversibil sau mai degrabă ireversibil.

În opinia mea, actuala degringolandă economică din G7 nu este un epifenomen și cu atât mai puțin un fenomen impredictibil determinat de factori aleatori exogeni. Nu, nici vorbă de așa ceva! Mai întâi, actuala „criză economică globală”, ca să folosesc terminologia de tip propagandistic a Wall Street-ului, reprezintă o consecință inevitabilă a mix-ului de politici macroeconomice de tip faustic impuse fără discernământ de bancherii și de guvernele din G7.

Când spun politici macroeconomice de tip faustic mă refer la reducerea drastică, pe timp nelimitat, a impozitelor pe veniturile din capital și a celor rezultate din speculații financiare, respectiv la finanțarea sistematică, prin așa numitele „credite cu dobândă zero”, a unor uriașe pierderi bancare și deficite fiscale (quantitative easing).

Dar, așa cum era de așteptat, cei care au pariat pe acest tip de politici economice ultra-neoliberale, dacă mă pot exprima așa, s-au ruinat nu numai pe ei, dar și pe cei din proximitate. Pentru că decizia aberantă de a contracara entropia din economia reală prin perfuzii monetarea a accentuat ineficiența și ineficacitatea la nivel micro și macroeconomic. Toată lumea știe că banii în exces nu aduc nici fericire și nici creștere economică! Întotdeauna, politicile monetare de tip faustic generează doar datorii nerambursabile…

Eșantion                   2015 (miliarde dolari SUA)
        PIB          DP         DG
Canada   1 552,386     3 940,266   1 677,998
Franța   2 421,560     5 424,294   2 616,270
Germania   3 357,614     5 127,412   2 410,845
Italia   1 815,757     3 216,977   2 455,698
Japonia   4 123,258     9 932,928 10 112,641
Regatul Unit   2 849,345     6 272,833   2 656,411
SUA 17 947,000   34 908,710 22 493,745
G7 34 066,920   68 823,420 44 419,608
Brazilia   1 772,589     1 286,953   1 306,345
Rusia   1 324,743     1 041,082      234,637
India   2 090,706     1 271,129   1 404,975
China 10 982,829   22 481,851   4 821,462
Africa de Sud      312,957        424,182      156,666
BRICS 16 483,824   26 505,197   7 924,085
AS 22 620,242   13 151,505   9 371,898
NM 73 170,986 108 480,122 61 715,591

DP – datoriile din sectorul privat (populație și companii non-financiare), DG – datorii guvernamentale, AS – alte state, NM – nivel mondial. Surse: 1, OECD.Stat, Financial Indicators-Stocks, Private Sector Debt; 2. OECD.Stat, Quarterly Public Sector Debt; 3. The World Bank, Quarterly Public Sector Debt; 4. Bank for International Setllements, Long series on total credit to the non-financial sectors; 5 IMF, WEO Database, April 12, 2016.

Fără îndoială, datele precedente reflectă faptul că statele din G7 sunt paralizate letal de un volum imens de datorii nerambursabile. Într-adevăr, dacă ținem cont de numărul de locuitori ai planetei, din datele precedente rezultă că nivelul de îndatorare pe locuitor este de 149 700 dolari în G7, de 11 200 dolari în BRICS și de 6 400 dolari în celelalte state 1,2. În al doilea rând, datele precedente reflectă extrem de clar că în G7 nivelul de îndatorare este nesustenabil în toate statele, cu excepția Germaniei. Astfel, dacă calculăm gradele de îndatorare publică și privată în cazul Japoniei, al Franței, al Canadei, al Regatului Unit, al SUA și al Italiei, vom putea observa că nivelurile acestor variabile depășesc halucinant de mult pragurile de avarie reglementate de CE (133% din PIB pentru datoriile private și 60% din PIB pentru datoriile publice). Spre deosebire, în statele din BRICS și în majoritatea celorlalte state ale lumii, cu excepția Chinei care înregistrează un nivel al datoriilor private peste pragul de avarie, procesul de creditare publică și privată este stabil și sustenabil.

În concluzie, politicile fiscal-monetare de tip faustic impuse de administrațiile Bush și Obama au adus Occidentul la sapă de lemn. În acest moment, statele din G7 se prăbușesc pur și simplu sub povara unor imense datorii nerambursabile. Mai există, oare, șanse de redresare financiară a statelor din G7? Pe termen scurt, probabilitatea redresării financiare a acestor state este neglijabilă. Iar pe termen lung, refacerea fezabilității financiare a SUA și a sateliților săi din G7 presupune multă suferință, multe lacrimi și multă mizerie existențială. Pentru că domnia și prostia implică, intotdeauna, costuri exorbitante…

Surse: IMF, WEO Database, April 12, 2016; 2. UN Department of Economic and Social Affairs, World Population Prospects, The 2015 Revision, New York, 2015.

Dr. Ing. Nicolae Țăran

LĂSAȚI UN MESAJ