„Oamenii să vină la concertele de orgă – vor pleca mult îmbogățiți!“. Interviu cu Prof. Univ. Dr. Felician Roșca

110

Domnule profesor, sunteți inițiatorul Festivalului de orgă Timorgelfest, care își va deschide în 4 octombrie următoarea ediție. V-aș ruga să ne spuneți câte ceva din „copilăria festivalului…

Festivalul a fost inițiat din dorința de a promova muzica de orgă și de a prezenta orgile din Timișoara. Avem un număr impresionant, 17, dacă nu chiar mai multe, pentru că, între timp, s-au mai construit. Unele dintre ele sunt instrumente concertante, cum este cel de la Dom, cel de la Millenium, din Bălcescu, există acum o orgă nouă la Biserica Adventistă, orgă barocă, de fapt singura orgă barocă din oraș. Perioada în care s-a construit, însă, cel mai mult a fost cea interbelică, perioadă în care muzica de orgă și, în general, orga, a fost promovată la un nivel extraordinar.

În ceea ce privește înființarea festivalului, a avut loc în 1990-1991. S-a numit mai întâi, „Zilele Muzicii de Orgă“, apoi „Zilele Muzicii de Orgă din Banat“, iar din 2000 se numește și Timorgelfest, din dorința de a-i da o vizibilitate internațională mai pronunțată, pentru că cei din străinătate nu înțelegeau ce este cu „Zilele Muzicii de Orgă din Banat“. Festivalul a fost o idee promovată atât de mine cât și de Decanul din vremea aceea, dl Damian Vulpe, și, la început de tot, a fost și ajutorul colegului meu, Franz Metz, dar numai la câteva ediții. Din păcate, din motive financiare, festivalul nu s-a putut desfășura câțiva ani, fiind apoi preluat de Filarmonică. Aceasta a fost o idee generoasă, aducând și sursele de finanțare, astfel că am ajuns acum la cea de-a XVII-a ediție, ediție la care sperăm ca lucrurile să meargă nu numai bine, ci chiar foarte bine.

Ediția de anul acesta este dedicată muzicii italiene și interpreților italieni. Ce mesaj aduce muzica italiană în contextul Festivalului?

Trebuie să știm că în afara Festivalului dedicat muzicii italiene, au existat ediții dedicate muzicii românești, muzicii franceze, spaniole; anul acesta ne-am gândit la muzica italiană în ideea în care dialogul dintre cultura muzicală românească și cea italiană a început de foarte multă vreme. Girolamo Diruta (c1554 – c1610), italian, este cel care a scris primul manual pentru a învăța să cânți la orgă, acel Il Transilvano, 1597, dorit de principele Sigismund Bathory, iar de atunci și până astăzi, între România și Italia s-a dezvoltat o legătură spirituală extraordinară. Cred că toată muzica pe care o vom asculta este o muzică nu numai de calitate, este și o muzică extrem de frumoasă, cantabilă, așa cum este întregul repertoriu al muzicii italiene – nu numai pentru orgă, ci, în general, muzica italiană și mai ales, muzica de operă care este extraordinară.

felician-rosca

Vorbind despre Transilvania! Ați promovat foarte mult muzica de orgă scrisă aici, spuneți-ne, vă rog, câteva cuvinte despre aceasta.

Muzica de orgă din România, nu aș pune-o așa, într-o anumită zonă, ci în întregul teritoriu al României! În adevăr, în perioada de început, au existat compozitori, au existat organiști care au venit din zona transilvăneană, dar astăzi putem să vorbim despre o muzică de orgă începând de la Vaslui, de la Arbore, Iași, Bacău și așa mai departe, Galați, București, Craiova, deci muzica de orgă este prezentă absolut peste tot și nu numai ca muzică liturgică! Muzica de orgă este puțin marginalizată în sensul în care se crede că este doar o muzică liturgică, de acompaniament în cadrul slujbelor religioase. Nu este așa. Muzica de orgă există în sine și o putem asculta în numeroase locuri din țară cum e Festivalul extraordinar de la Brașov, dar și la Sibiu, la Cluj, Sighișoara, Mediaș, Satu Mare, Oradea, Tg. Mureș și, bineînțeles, Timișoara. Cred că și noi timișorenii facem un lucru foarte bun nu numai la nivel regional, căci festivalul acesta are vizibilitate internațională extrem, extrem de bună.

Dacă nu mă înșel, orga și muzica de orgă au cunoscut un reviriment foarte puternic odată cu Reforma și Contra-reforma.

Da, este adevărat acest lucru, din punct de vedere istoric se susține ideea dumneavoastră, dar cred că nu ar trebui să ne legăm doar de acea perioadă! Pentru că, până la urmă, lutheranismul în adevăr a adus muzica de orgă prezentă în România și mai ales în zona transilvăneană, iar mai târziu reformații, respectiv liturgica de factură calvină, iarăși au adăugat muzică de orgă, dar o ascultăm și în bisericile catolice și, iată, astăzi, și în bisericile neoprotestante. Instrumentul acesta își are locul lui bine definit! Și astăzi eu zic că se întâmplă lucruri bune și lucruri foarte bune. Câteodată și lucruri triste, pentru că trebuie să recunoaștem că datorită faptului că foarte multe biserici lutherane nu mai au credincioși, s-au dărâmat bisericile acelea, orgile s-au distrus și ele, dar există astăzi un interes extraordinar pentru recuperarea lor. Și zic eu că este un lucru bun. Nemaivorbind de zecile de orgi care s-au construit în ultimii ani! Numai în Timișoara, de exemplu, s-au construit patru orgi! Ceea ce nu este chiar așa de simplu!

Putem spune că orga este un microcosmos? De pildă, privind la arhitectura ei?

Orga, prin ea însăși, haideți să vorbim despre construcția ei fizică, așa cum este ea gândită, este un instrument impresionant! Dar cred că nu obiectul trebuie să ne impresioneze, fațada lui, ci mai degrabă muzica de orgă! Muzica de orgă este o muzică profundă, este o muzică religioasă, cu un mesaj profund religios, cu un mesaj care întotdeauna este legat de spiritualitate, de sufletul omului, de ceea ce el simte și, mai ales de legătura dintre om și Dumnezeu.

Atunci este orga, o scară spre Dumnezeu?

Orga, prin ea însăși, ca obiect, nu este o scară! Orga este o scară atunci când omul ascultă muzica de orgă, atunci când omul vine la concertele de orgă sau stă și ascultă muzica de orgă iar sufletul lui rezonează la aceasta! Poți să asculți și manele și să nu rezonezi de niciun fel! Dar, zic eu, în momentul în care asculți muzică de orgă și sufletul tău este legat și apoi înalți o rugăciune către Dumnezeu, orga devine un suport perfect, un suport care te ajută să pătrunzi în adâncurile, în ceea ce înseamnă muzica ei în profunzime.

Putem vorbi despre o simbioză între arhitectura unei orgi și arhitectura unei catedrale?

Există o simbioză, dar acest lucru nu este relevant! Până la urmă nu obiectul contează, contează ceea ce se întâmplă cu acel obiect! Stăm și ne uităm… normal, te uiți la un tablou, te uiți la un peisaj, te impresionează! Te uiți la o catedrală, vezi prospectul orgii și vezi ambientul catedralei, te impresionează. Doar te impresionează! Dar nu cred că este același lucru în a te impresiona și a pătrunde în sufletul tău și a simți acea legătură care se simte atunci când stai și asculți muzica de orgă. Obiectul în sine nu înseamnă nimic, înseamnă doar în momentul în care el este folosit de om, este acționat, este cântat, și omul prin sufletul lui, prin trăirile lui, transmite ceva. Dacă nu i se întâmplă acest lucru este ca și când vezi o piatră frumoasă dar nu-ți spune nimic.

Felician-Rosca-2

Mă refeream la acustica unei catedrale!

Acustica este importantă și nu este importantă! Până la urmă nu cred că timorarea spirituală a omului prin spații impresionante și prin sonorități care te fac să te simți mic și umil, nu cred că lucrul acesta este important! Important este ca omul să aibă o cultură, și o cultură spirituală, o cultură muzicală și să înțeleagă ceea ce vrea să spună muzica. Dacă nu înțelege, merge și se uită degeaba! Va fi impresionat, va fi timorat, va fi făcut să se simtă foarte mic și neînsemnat și cu asta basta! Nu s-a întâmplat nimic în sufletul lui! Dacă el nu are rezonanța necesară și nu înțelege este ca și cum vorbești unui om într-o limbă pe care el nu o știe; el te aude dar te aude degeaba!

Care este plusul sau minusul când se trece de la orgă la orga electronică?

Este o problemă cu orgile și trebuie să facem o distincție. Una este orga electronică, folosită pentru muzica lejeră, de la muzica ușoară sau muzica rock, la muzica de jazz, și alta este când vorbim despre orga sacrală sau orga de biserică. Există firme în lumea întreagă care produc instrumente care copiază – e vorba despre orgile digitale, nu orgile electronice – aceste instrumente reușesc să copieze sunetul respectiv încât dacă nu ești de specialitate aproape că nici nu-ți dai seama! Dar, diferența este în ceea ce produce acel instrument! Este ca și când cânți la o vioară electrică sau cânți la un pian electric. Instrumentele respective nu au spectrul sonor atât de bogat și atât de impresionant cum au instrumentele naturale. Partea sonoră este văduvită. Nu există posibilitatea armonicilor, auzirii acestora. În biserici, de aceea se folosesc orgile electronice pentru că este mult mai simplu să iei o claviatură, să ți-o pui sub braț și să o folosești! Este o sărăcire, de fapt!

Deci, este chiar mai puțin decât camuflarea sacrului în profan?

Exact! Este o sărăcie care, de fapt, pornește de la conceptul oamenilor că „lasă, că merge și așa“! Nu merge!

Ați concertat în întreaga Europă, atât singur cât și cu studenții d-voastră. Cum este   percepută, la ora aceasta, orga în Europa?

Dacă este să privim obiectiv, din păcate, întregul ansamblu spiritual, din acest punct de vedere și mai ales ansamblul religios, are de suferit! Acest ansamblu în care cultura musulmanilor devine din ce în ce mai prezentă în Europa, efectele până la urmă atât de distructive a ceea ce a însemnat evoluționismul acesta fără de Dumnezeu, nu au adus nimic benefic. Oamenii nu sunt mai buni, oamenii sunt mai săraci, în primul rând spiritual, oamenii sunt mai răi, oamenii sunt cum sunt. Eu nu vreau să judec pe nimeni, dar faptul că astăzi bisericile, multe, sunt goale, se desființează, sunt părăsite, sunt transformate în magazine sau în hoteluri sau în mai știu eu ce altceva, eu zic că este o pagubă.

În ceea ce privește România, n-aș putea spune nici aici că lucrurile sunt tocmai pe roz! Din punct de vedere spiritual, România este o țară mult mai bine reprezentată, dar și așa lucrurile pot să scape și acesta este un risc pe care nu îl putem controla. Omul este liber să meargă sau să nu meargă la biserică, să creadă sau să nu creadă în Dumnezeu! Acest fapt în esența lui, afectează și ceea ce înseamnă cultură. Pentru că un om care nu merge la biserică, un om care nu este interesat de cultură, un om care nu citește, un om care legat doar de televizor și de chefuri, este un om sărac!

Si atunci, ce le spuneți oamenilor….

Să vină la concerte! Să vină la concertele de orgă, vor pleca mult mai îmbogățiți, vor pleca mult mai buni, pentru că ascultând muzica aceasta nu poți decât să te curățești pe dinăuntru. Să-ți curățești mintea, pur și simplu, să te întorci la tine însuți și să vezi ce este bine și ce este rău în viața ta.

Mulțumesc mult.

Cu drag.

LĂSAȚI UN MESAJ