O palmă dată sistemului de învăţământ! Dragoş Bucur şi Dana Nălbaru au stârnit o adevărată dezbatere naţională după ce şi-au retras fetiţa de la şcoală. A intervenit şi ministrul educaţiei

2348

Micuţa Sofia, fiica lui Dragoş Bucur şi a Danei Nălbaru, trăieşte în aceste zile o poveste în care, probabil, se simte precum prinţesa Sofia din celebrul serial pentru copii şi nici nu ştie că a ajuns subiectul unei adevărate dezbateri naţionale în care a intervenit până şi ministrul educaţiei.

Dana Nălbaru şi Dragoş Bucur au decis să o retragă pe fiica lor în vârstă de 9 ani, Sofia, de la şcoală, considerând sistemul „home schooling” este mai bun decât cel convenţional – sistem de învăţământ care dă naştere multor „frustrări care au darul de a distruge frumuseţea interioară” a copiilor.

Ei şi-au motivat decizia pe blogul „4 În Aventură” .

Am retras-o  pe Sofia de la şcoală. De tot. Am ales ca ea sa înveţe în sistem home schooling despre lucrurile care îi plac şi fără constrângeri, fără competiţii impuse, fără note sau calificative. Ne-am gândit bine înainte de a lua aceasta decizie şi ne-am “făcut temele” înainte de a ne arunca spre un asemenea viitor. Am vorbit cu oameni care îşi educa în mod similar copiii, citim mult despre asta şi ne-am asumat inclusiv schimbarea ritmului nostru de viaţă, conştienţi fiind că noi vom fi cei care va trebui să o ajutăm şi să o susţinem în tot acest proces. Vom descoperi alături de ea o grămadă de lucruri, sunt sigură. Sunt sigură că vor fi şi momente dificile, dar am încredere în noi, ca echipă şi, unde-s doi puterea creşte, nu-i asa?

Ce m-a determinat pe mine să iau aceasta decizie? Ea. Potenţialul ei. Mi-am dat seama că sistemul de învăţământ, acesta organizat pe grupuri de oameni care trebuie să demonstreze în faţa altora că şi cât ştiu, că şi cât au învăţat, este depăşit de vremurile pe care le traim. Nu consider că a învăţa e un lucru greşit, dimpotrivă, cred că este esenţialul pentru a avea o viaţă frumoasă. Consider, însă, că felul în care învaţă copiii în şcolile din ziua de azi naşte în ei o grămadă de frustrări care au darul de a le distruge frumuseţea interioară. Am vrut ca ea să nu piardă această frumuseţe, să o las să se dezvolte în ritmul ei, să capete încredere în ea însăşi, să înţeleagă că singur îţi poţi depăşi limitele, să înveţe să facă în viaţă ceea ce îi place cu adevărat, să nu-i fie teamă niciodată să o ia de la început, să fie independentă, să nu-i dicteze nimeni direcţia în viaţă… Aş vrea să nu îi fie frică să spună nu, să-i ajute pe ceilalţi şi să se bucure de viaţă cu adevărat. Încerc să nu proiectez (deşi mi-e greu să n-o fac) viitorul ei, ci să o ghidez atunci când are nevoie. O las pe ea să-mi spună sau să mă facă să-i înţeleg nevoile şi mă supun acestora. Pentru că ea e altă persoană, cu alte nevoi decât ale mele, cu propriile trăiri şi alegeri. Când scriu despre Sofia nu spun că ceilalţi copii sunt mai puţin buni, că e greşit a merge la şcoală, nu lovesc în profesori sau mai ştiu eu ce alte interpretări ar putea cei cu rele intenţii să dea. Spun că EA nu s-a adaptat sistemului clasic de învăţământ într-un mod armonios şi că alegerea noastră are de-a face cu felul în care sistemul a afectat în sens negativ copilul NOSTRU. Atât. Nu e mai mult. Nu e o lupta de convingere dusă cu nimeni ci o dorinţă de a ne ajuta fiica să aibă o viaţă frumoasa şi plină de lucruri bune.

Discuţia e lungă şi greu aş reuşi să pun toate gândurile pe “hârtie”, toate aspectele pe care le-am luat în considerare, plusurile şi minusurile etc. Da, viaţa e complexă şi are multe aspecte… acesta e doar un capitol din viaţa mea şi mă voi ocupa de el serios pentru ca finalul să fie unul fericit.

Cu drag,

Dana„.

De Azi Sofia nu  mai merge la şcoală.

De ceva timp ne gândim la home schooling şi în vara asta am decis să facem pasul. Am retras-o pe S din sistemul de învățământ de stat, am înscris-o la o școală tip umbrelă şi ne-am aruncat în necunoscut. Sofia a fost într-o clasă care avea o învățătoare foarte bună, dar nici chiar o învățătoare f bună nu poate acoperi găurile dintr-un sistem care funcționează după reguli cu care noi(eu şi Dana) nu mai suntem de mult de acord. Sunt convins ca acest „sistem”(ce o fi de fapt asta) se va modifica la un moment dat, dar nu sunt dispus să aștept asta, așa că prefer să mergem pe propriul nostru drum.Am citit un articol interesant în care sistemul era comparat cu un mare vapor care atunci când vrea să schimbe direcția are nevoie de timp şi spaţiu pentru asta, în timp ce bărcile micuțe din jurul lui pot face schimbarea pe loc. Îmi place să cred că suntem o mică bărcuță şi ca în timp sistemul de învățământ se va adapta vremurilor în care trăim.Nu încerc să promovez abandonul şcolar, pentru că Sofia nu a abandonat  de fapt şcoala ci doar a luat-o pe alt drum cu aceeaşi finalitate-educaţie, pregătire şi descoperirea vocaţiei.

Ieri, în prima zi de ne-şcoala Sofia a făcut primul curs de scenaristică, a stat 2 ore în fața calculatorului făcând MATEMATICA şi altă oră jumătate  învățând programare pe calculator la cursurile online Khan Academy.

Pentru că a vrut.

Dragoş„.

Sunt Sofia Bucur, am nouă ani şi nu mai merg la şcoală.

CE AM AFLAT?

Când părinţii mei mi-au spus că e o varianta să NU MĂ MAI DUC LA ŞCOALĂ am crezut prima oară că glumesc, doar că după o mică discuţie despre asta am aflat că nu glumeau!!!!!!!! OMG!!!! Nu îmi venea să cred că se poate să nu mă mai duc la şcoală. În capul meu era o mică, mare confuzie: „daca mama şi tata îmi spun să fiu atentă la ore, cum au acceptat să nu mai învăţ?? WHAT??”. I-am întrebat şi au spus că o să mai învăţ doar că voi face asta acasă . Altă confuzie: „o să vină profesoare sau profesori la mine acasa?? NUUUUUUU:(((“. Dar când i-am întrebat şi asta au zis că nu vor veni, că o să mă duc eu la tot feluri de cursuri. Uitaţi câteva dintre cele pe care le vreau: karate, robotică, skateboard, dansuri, chineză, engleză, scenaristică, pictură şi multe altele.

Dacă decizia retragerii de la şcoală este una bună sau rea nu vom şti decât în timp. Până atunci, însă, s-a iscat o adevărată dezbatere naţională privind sistemul de învăţământ, în care s-a implicat şi ministrul educaţiei. Acesta a spus că sistemul de învăţare acasă prezintă şi câteva riscuri, întrucât în România nu există o legislaţie clară care să dovedească ruta de trecere din homeschooling în sistemul public: „Riscul este că atâta timp cât în România nu există o legislaţie foarte clară care să îţi dovedească o rută de trecere de acces din homeschooling în sistemul public formal de şcoală, care sunt condiţiile de a accede din homeschooling în gimnaziu, liceu şi mai departe în universitate, poţi să fii în situaţia ca odată ce ai terminat patru sau opt clase în sistemul de şcolarizare acasă să nu poţi să te întorci înapoi în sistemul public, adică să ai dificultăţi pentru că nu ai o diplomă care este acreditată, nu ai un număr de credite, un număr de ore„.

Nici psihologii nu sunt de acord cu gestul lui Dragoş Bucur şi al Danei Nălbaru.

Un copil care nu interacționează cu alți elevi, în contextul de învățare, este lipsit de anumite abilități sociale pe care nu și le poate exersa așa cum ar trebui. Acestea se vor dezvolta, dar mult mai târziu și în altfel de contexte sociale. Copilul va fi lipsit de atmosfera de competiție care există într-o clasă. Concurența are efect benefic asupra dezvoltării copilului. Mulți spun că ar trebui să protejăm copiii, să nu îi punem deloc în situații care să le creeze frustrare, să se simtă confortabil în situațiile de învățare și este un lucru minunat, într-adevăr, doar că acest lucru trebuie să se întâmple cu moderație pentru că lipsa completă a comparației cu alți copii poate să ducă la scăderea semnificativă a performanțelor. Vorbim și despre o încetinire a dezvoltării lui cognitive, sociale, în planul comunicării„, a spus Geanina Cucu Ciuhan, directorul Minnie Psychological Center, pentru DC News.

Întrebată dacă există avantaje în momentul în care un copil este retras din sistemul clasic de învățământ, aceasta a declarat: „Nu cred că am putea să vorbim despre avantaje. Mai degrabă, procedând așa, îi comunicăm copilului că este special, că este diferit de ceilalți copii. La început ar putea să se simtă privilegiat, să se simtă bine, încântat, dar apoi va porni în viață cu această idee care nu îl va ajuta. Nu poate trăi într-un glob de cristal tot restul vieții. La un moment dat, tot va trebui să se confrunte cu realitatea, cu modul în care funcționează școala, societatea și atunci nu facem altceva decât să întârziem dezvoltarea copilului”.

Toți copiii au dificultăți în adaptare. Fiecare părinte își crește copilul cu empatie, căldură, îl învață lucruri frumoase și când ajunge la școală, se schimbă puțin lucrurile. Trebuie să respecte anumite reguli, să intre într-o anumită competiție, colaborare. Cu siguranță pot fi și anumite frustrări. La un moment dat, poate programa școlară este mai dificilă. Sunt anumite lucruri care trebuie reglate în învățământul românesc. Când un copil nu se adaptează acestui sistem, nu este cea mai bună soluție să-l retragem pentru că îl învățăm că atunci când nu reușește ceva… trebuie să plece din situația respectivă. Când un lucru nu va ieși cum își dorește… va abandona imediat„, a adăugat directorul Minnie Psychological Center.

LĂSAȚI UN MESAJ