Timisoara are o lungă tradiție militară de mai multe secole. Fiind un punct important pe harta strategică dintre mai multe imperii, rând pe rând au încercat și unii au și reusit să stăpânească aceste locuri. Pentru administrarea provinciei un rol hotărâtor a avut tot timpul organizarea și dotarea diferitelor unităti ostășești.
Imediat după trecerea sub administrare românească a Banatului au fost înființate sau dislocate din alte regiuni unități ale Armatei Române în noua zonă de frontieră a țării.
Una dintre cele mai importante structuri armate din Garnizoana Timișoarei a fost Regimentul 6 Artilerie Grea. Înfiinţat în 1923, inițial regimentul a avut garnizoana de reşedinţă la Alba Iulia, oraș simbol al Adunării Naționale de la 1918. Artileriștii au mai avut sediul și în comuna Floreşti din marginea Clujului, apoi la Sibiu şi ulterior la Timişoara. La noi în oraș ostașii au primit cazarma din plin centru, al fostului castel Huniade. Poate cea mai veche clădire a orașului (dar nu în forma actuală) astăzi aici este sediul Muzeului Banatului și trece prin ample lucrări de renovare și stabilizare a vechilor ziduri și fundații.
Regimentul, împreună cu mai toate unitățile Armatei Române, a participat la campania împotriva Uniunii Sovietice de la începutul acesteia (22 iunie 1941), sprijinind acţiunile de luptă ale trupelor române și germane la trecerea Prutului (3 iulie 1941), trecerea Nistrului (17-19 iulie 1941) şi cucerirea Odessei (16 octombrie 1941), până la momentul insurecțional din august 1944. În acea vară cu o situație atât de complexă, regimentul a supravieţuit ofensivei sovietice declanşată la 20 august 1944 pe aliniamentul Iaşi-Chişinău.
După actul de la 23 August 1944, când țara noastră a abandonat spijinirea Puterile Axei și s-a alăturat Aliaților, tunarii timișoreni au luat parte în cooperare cu trupele sovietice la acţiunile de luptă împotriva armatelor germano-maghiare, ce au dus la eliberarea zonei petrolifere din Valea Prahovei. Apoi au contribuit la eşecul ofensivei germano-maghiare asupra Timişoarei (10-17 septembrie 1944). Mai apoi au continuat luptele şi au ajutat la revenirea nord-vestului Transilvaniei ocupate la teritoriul naţional al României (25 octombrie 1944).
Toate aceste fapte de arme ar fi trebuit să-și aibă momentul de aducere aminte mult meritat. Se pare că era destul de greu în perioada totalitară să vorbești despre război, mai ales de prima sa parte. În anul 1987 s-a reușit o primă adunare a vechilor militari.
Sub conducerea veteranului de război Constantin Călina, ostașii ce au luat parte la război din acest regiment au organizat an de an, între 1987-2011, câte o aniversare în memoria camarazilor căzuţi pe câmpul de luptă. În fiecare an în mod tradițional la 20 august, la sediul Muzeului Banatului din Timişoara, militarii mai în vârstă dar și colegii lor mai tineri, se întâlnesc să schimbe câteva amintiri, să aducă o floare la poarta fostei cazarme. Aici a fost montată o placă comemorativă ce amintește de trecutul regimentului.
Sâmbătă, 20 august, la ora 9, la Biserica Militară din Piaţa 700 a fost oficiată o slujbă de pomenire în memoria eroilor şi veteranilor de război din Regimentul 6 Artilerie Grea ,,Tribunul Axente Sever” de către părintele paroh Marcel Vlaicu, urmată de un cuvânt al veteranului Constantin Călina, fost militar al Regimentului 6 Artilerie Grea şi un discurs al profesorului Laurenţiu Mioc despre istoria acestuia. De la biserică, militarii și aparținătorii acestora au vizitat și clădirea muzeului. Din păcate din cauza șantierului ce nu se mai termină vizita a fost scurtă doar la placa de la poartă.
Aniversarea este cea mai longevivă manifestare a veteranilor de război din armata română. Dacă în 1992 la ea participau 78-80 persoane, în prezent în Timişoara mai sunt doar 4-5 veterani de război, ce nu mai pot participa la aceasta din cauza vârstei înaintate. În ciuda piedicilor obiective veteranii de război ai regimentului şi urmaşii acestora, la iniţiativa profesorului Laurenţiu Mioc şi a colonelului (r) Neculai Stegăriţă, au decis continuarea tradiţiei de comemorare a eroilor şi a veteranilor de război din Regimentul 6 Artilerie Grea român în 2012. Bătrânii tunari vor fi mereu militari activi atât timp cât amintirea lor va fi dusă mai departe.
