Timișoara este supranumită orașul florilor și al parcurilor. Nimeni nu sufla o vorbă că ar fi și orașul statuilor. Monumentele și statuile sunt destul de multe. Poate nu câte ar merita urbea. Dar nici așa de întreținute și curate cu ar trebui. Dar cele distruse sunt marea pata de rușine pe obrazul municipalității.
Emanuil Ungurianu a fost om politic și de cultură și generos filantrop al plaiurilor banațene. A făcut multe în cariera sa. A condus bănci, a înființat ziare în limba română, când nu prea erau tolerate. A pus bazele muzeului de istorie și etnografie din Sibiu. A sprijinit biserica ortodoxă din Ungaria și Transilvania cu multe donații. Iar acum doar numele unui liceu ne mai aduce aminte de personalitatea sa.
În noiembrie 1929 un comitet de inițiativă a hotărât ridicarea unui monument în onoarea sa, cu un bust realizat de sculptorul Gheorghe Groza, amplasat inițial în fața Muzeului Banatului. De realizarea monumentului s-au ocupat Ioachim Miloia și Victor Vlad, fiind inaugurat la in vara anului 1931.
Până în anul 2015 nici măcar în perioada totalitară nu a avut nimeni treabă cu această construcție. O gașcă de derbedei a vandalizat statuia și a vândut-o la fier vechi.
Măcar în calitatea sa de lider al Partidul Național Român din Ungaria și Transilvania iar mai apoi al Partidul Național-Țărănesc și tot ar merita mai mult respect. Zilele trecute au reapărut cu mare sfială pe scena politică membrii actualului PNȚCD, promițând multe fapte în campania electorală. Oare nu au văzut și monumentul văduvit de bustul de bronz, din piața Huniade?
Nici un consilier local nu a văzut locul gol? Nimeni din Primărie nu vede, nu face nimic, cu toate că e la o aruncătură de băț. Poate un candidat la postul de primar va promite un nou bust. Evident că nu se va ține de cuvânt. Dar măcar să ne promită!
