Noaptea se lăsase de ceva vreme, acoperind aburii calzi ai Mediteranei, în ceea ce părea a fi încă o seară de 14 Iulie, onorată cu un amestec de feerie și demnitate neștirbită, fie și în biata Franță, a cărei inimă refuză să se oprească să mai bată, în pofida rănilor interne profunde, aproape inoperabile.

Apoi, peste o clipă, peste bătrâna și fermecătoarea capitală a Coastei de Azur, peste Nisa, cavalerii Apocalipsei au pogorât viclean și murdar, cum le e felul, o știm si noi, din Cartea Noastră Sfântă, (ba chiar și din Coran!) semănând pretutindeni sămânța sângelui nevinovat, curgând în șuvoaie greu de oprit.

Aproape 100 de morți și alte câteva zeci de răniți au primit, fără măcar să mai aibă timp să înțeleagă ce se petrece cu ei, tratamentul de șoc al morții venite cu camionul de tonaj greu, pe principiul că „infidelii” euro-atlantici trebuie să plătească pentru supărarea unui Allah, tot mai însetat de sângele nevinovaților creștini, cu precădere.

Pentru că „așa cred ei” că trebuie să rezolve conflictul civilizațiilor, ori al religiilor, nici nu mai contează despre ce e vorba, cu adevărat, în mintea acestor demenți slujitori ai Islamului extrem, ori în interpretarea autorilor Apocalipsei pe stil nou!

Când oamenii devin bolnavi la minte și la trup, pustiiți de otrăvurile intoleranței și ale răzbunării, pe străzile lumii civilizate se extrage din adâncuri Abbadon exterminatorul, (îngerul blestemat din Vechiul Testament), fie și cu chipul monstruos al Islamului radical și pervertit, și face el ” ordine”, așa cum știe, printre cetățenii simpli și nevinovați ai planetei.

Așa s-a întâmplat aseară la Nisa, într-unul dintre cele mai sângeroase și mai reprobabile reglări de conturi între o lume abulică și fără repere – cea occidentală, și o alta cu „credințe ferme în valența morții pentru Alah și pentru dobândirea celor șaptezeci de fecioare din lumea de dincolo!” Așa încât, nimeni nu știe ce va urma în zilele și lunile următoare.

Însă știm de-acum un lucru oribil, și anume că frica și spaimele generate de moartea subită, pusă la cale de „îngerii” cu bombe la chimir ori de cei din camioanele pregătite să secere vieți la întâmplare, ne vor însoți pretutindeni, ca o fecioară din cele șaptezeci, supusă și ascultătoare  tocmai pentru ca se află dincolo de pragul morții.