Lăutari vestiţi ai Banatului: Sandu Florea – un virtuoz al trompetei VIDEO

1545

Sandu Florea de la Armeniş, supranumit şi „Nana Florea”, este cu siguranţă sinonim cu virtuozitatea cântecului popular la trompetă. Trompeta nu era un instrument foarte prezent în folclorul bănăţean până la Sandu Florea. Geniul muzical al instrumentistului cărăşean a impus trompeta definitiv în acest univers muzical.

Sandu Florea s-a născut în anul 1929, la Armeniş, judeţul Caraş-Severin. În satul natal a prins drag de muzica populară şi de jocul bănăţean. Primul instrument la care a cântat a fost fluierul. Cariera lui muzicală a început la vârsta de 14 ani.

În perioada stagiului militar a fost cooptat în Ansamblul Armatei, avându-l ca dirijor pe Dinu Stelian. A cântat în multe ţări ale Europei – Germania, Olanda, Italia, Ungaria – în spectacole de mare ţinută artistică, iar talentul său interpretativ i-au adus mereu aplauze şi ovaţii.

nana-florea-3I s-au făcut numeroase oferte de a evolua în mari orchestre din Capitală, însă Nana Florea era prea legat de Banat şi de zona Caransebeşului pentru a le accepta.  Cea mai mare parte a vieţii şi-a petrecut-o în cadrul Orchestrei „Doina Banatului”, de unde s-a şi pensionat.

A cântat sub bagheta lui Laci Perescu, un renumit saxofonist, avându-i alături pe alţi mari instrumentişti bănăţeni: Petrică Vasile, zis Capdecal – taragot, Petru Stanciu, zis Tită – trompetă., Ion Bălan – saxofon, Luca Novac – taragot, Ion Oprea, zis Căţălu’ – contrabas, Florică Sandu – acordeon, Ioviţă Gheza II – acordeon şi Ion Ilie, zis Cristos.

Sandu Florea a fost nu doar un trompetist de excepţie (considerat de unii drept cel mai mare interpret bănăţean la acest instrument), ci şi un împătimit culegător de cântece populare din Banat. Probabil că cea mai cunoscută piesă a sa rămâne doina „Frică mi-i că mor ca mâine”. Deşi a avut o carieră muzicală îndelungată, discografia sa este limitată, asta şi din cauza refuzului de a cânta în marile orchestre bucureştene. Printre cântecele care l-au făcut cunoscut şi prin care a rămas în istoria muzicii populare româneşti se numără şi: „Cobori, mândră, la vale”, „Brâul şi Doi-ul lui Florea” şi altele.

Înregistrări video cu Sandu Florea şi orchestrele cu care a cântat mai există pe la persoane private, acestea fiind înregistrate cu mijloace precare, de amatori, dar valoroase pentru măiestria cu care Nana Florea interpreta piesele sale, mai cu seamă doinele.

De la Sandu Florea au învăţat alţi solişti instrumentişti de clasă ai acestui instrument mai degrabă destinat muzicii militare sau jazz-ului. Cei mai cunoscuţi discipoli ai săi au fost Constantin Gherghina şi Ştefan Moacă.

Nana Florea, cum era alintat, punea mereu o notă personală în interpretarea cântecelor din Banat, pe care te făcea să le trăieşti cu emoţie reală, întrucât muzica lui era curată, autentică, născută din cele mai profunde trăiri artistice ale bănăţenilor de munte.

LĂSAȚI UN MESAJ