Înainte de 1989 exista destul de puțină presă în țara noastră, dar și acea brumă de informație era tributară sistemului opresiv. Cam totul se cenzura și adevărurile se ițeau timid, doar printre rânduri, pentru cei ce știau unde să le caute.
Firește că, după explozia de energii eliberate după Revoluție, a fost imediat pusă problema unei prese libere. Orice radio, ziar sau televiziune, indiferent cu ce se ocupa, trebuia să-și adauge în titlu cuvântul „liber”, să pară ca sunt mai deosebiți de obedienții de mai ieri.
Au apărut mii de publicații. Toată lumea voia să-și spună felia sa de adevăr. Care era ,,mai adevărat” decât al altuia. Vechii ziariști, ce doar o parte erau cu adevărat dedicați meseriei, iar mulți erau propagandiști mascați nedibaci, au cam început să dispară în locuri mai ferite. A apărut o nevoie de tineri cu suflu, entuziasm, dar și cu știință de carte, pentru a practica această complexă meserie de jurnalist.
Acum un sfert de secol în urmă, la Universitatea de Vest din Timișoara a pornit la drum o secție mai specială ce urma să pregătească condeieri cu pixul, cu reportofonul sau cu camera de filmat. Azi ei au ajuns nume recunoscute în mass media ce s-au impus, în timp, prin profesionalism.
În sala festivă a UVT a avut loc o întâlnire de suflet cu oameni implicați în acest prim experiment de a școli studenți pentru presa vremii de după Revoluție. Și, de atunci, treaba tot merge și se dezvoltă în continuare.
Sub strictul control (stricta moderare) al dascălului de azi, Marcel Tolcea, a avut loc festivitatea de aducere aminte a ceea ce a fost cu 25 de ani în urmă. De fapt, până la urmă, moderarea s-a dovedit a nu fi chiar așa de strictă. Decanul Facultății, Robert Reisz a și primit o diplomă aniversară ce consemnă anii trecuți. Au ținut să fie prezenți la eveniment foști și actuali dascăli, foști studenți din chiar prima generație, dar și actuali boboci ce vor deveni celebri. Au fost în rândul studenților Viorel Marineasa, Lucian Ionică, Liviu Țeghiu, Ștefana Ciotea-Nemțiu sau Lucian Vasile Szabo, cu toții parcă mai emoționați decât cei foarte tineri.
Din partea conducerii universității, prorectorul Irina Mocsinga a felicitat facultatea pentru întreaga activitate depusă în ani. Dânsa a accentuat că ”apreciază nu doar educația, ci mai ales munca unor oameni”. Iar despre studenți a crezut de cuviință să spună „că dau dovadă de o tinerețe matură și responsabilă”.
Poate că festivitatea s-ar fi cantonat în obișnuitele felicitări și vorbe frumoase ca la orice eveniment aniversar dacă nu urma un discurs mai aparte al lui Peter Gross.
Profesorul Peter Gross de la Universitatea din Tennesee, Knoxville, a fost unul din inițiatorii acestei școli de jurnaliști din Timișoara. Cu un sfert de secol în urmă a venit cu manuale din Statele Unite. A tradus, a adaptat pentru studenții români, cursuri ce nu existau. A scris manuale împreuna cu jurnaliști români. Este un bun cunoscător al presei și societății românești, ca unul ce din anii 70 a venit și a studiat aspecte ale realițăților din țara noastră.
În cuvântarea sa a apreciat tot ce s-a facut bun și toate progresele din societatea academică de la noi. Dar a și spus fără ocolișuri că nu este totul în regulă. A criticat acid aspecte din formarea tineretului, aplecarea acestora spre facil și spre aspectele superficiale ale vieții. În ansamblu, învățământul românesc, dar și cel de jurnalism nu prea răspunde nevoilor pieței reale a muncii. Calitatea specialiștilor ce ies din școală nu prea se ridică la standardele cerute de epocile prin care trecem. De asemenea, a criticat cinismul celor ce vor carieră cu orice preț, dar de prețul efortului nu vor să se apropie. Aceste vorbe de la unul ca Peter Gross au căzut puțin cam greu, dar sunt cu atât mai adevărate cu cât specialistul american chiar cunoaște ce se întâmplă pe la noi.
Jurnalistul și dascălul Brândușa Armanca chiar a avut prilejul să predea la Universitatea Tennesee și a întărit faptul că acolo este altă mentalitate, altă cultură și munca depusă de studenți este foarte serioasă. Din aceeași postură de practicant al presei, dar și profesor în domeniu, Mariana Cernicova de la Universitatea Politehnica, a mulțumit pentru tot ce a făcut Peter Gross pentru învățământul timișorean. De la un prieten ca dânsul, chiar și criticile sunt bine venite.
Cei prezenți au promis că vor veni și la următoarea aniversare, la jubileu, chiar dacă le va fi greu. Evenimentele legate de această sărbătoare vor continua și cu alte surprize încă nedezvăluite.
