Marea sărbatoare din mijlocul verii care este „Adormirea Maicii Domnului” se sărbătorește cu tot fastul necesar în câmpia Timișana. În multe localități se țin tradiționalele rugi. Nu lipsesc liturghiile solemne urmate de mese îmbelșugate, de joc, răchie, lubenițe și chiar ringhișpiluri (unde mai există și mai știe lumea ce sunt aceste mașinării).
La noi în oraș se încearcă de zeci de ani împământenirea unei petreceri mai puțin obișnuite pentru pusta noastră uscată. Conform unor acte administrative, Timișoara ar fi „port dunărean” datorită canalului Bega cândva navigabil. Și acum mai este navigabil pe o mică porțiune. Se fac eforturi de a relua navigația până la Zrenjanin de unde se vede deja Tisa și apoi Dunărea nu ar fi decât la cațiva pași. De fapt eforturile mai mult se mimează și nu prea există o adevarată voință politică de a rezolva ceva de nici una din părți.
În Timișoara, de peste douăzeci de ani se mai face câte un pas timid pentru a sărbatori Ziua Marinei și la noi. În unii ani se mai face câte ceva, dar în majoritatea anilor nici nu se pomenește nimic. În toate porturi se comemorează faptele marinarilor, fie ei militari sau civili. De la slujbe religioase pentru liniștea celor ce au pierit în valuri până la fanfare și defilări militare se întâmplă tot soiuri de evenimente oficiale. Mai anii trecuți si în inima Ardealului, pe malul unui lac cu două bărcuțe, s-a ținut o festivitate a navigatorilor. Evident urmate de jocuri marinărești și de petreceri la care iau parte cu toții. La noi, anul acesta, ca și anul trecut, nimic. Dar chiar nimic!
Ultima dată în anul 2014 a avut loc o modestă sărbătoare pe malul canalului Bega. La Podul Tinereții (Episcopilor) a avut loc un ceremonial militar. A participat și o mică Gardă de Onoare dar şi Muzica Militară a Brigăzii de Infanterie „Banat”. Au luat cuvântul edilii locali, s-au spus vorbe mari, s-au făcut promisiuni. A fost dezvelită o placuță ce amintea de cei 150 de ani scurşi de la înființarea primei societății de canotaj. Nu au lipsit expoziția de navomodele ce a atras o mulțime de copii curioși.
Anul astă nimeni nu și-a mai adus aminte de sărbătoare. Cu toate că flota de nave crește din ce în ce mai mult. Avem până și căpitani și marinari licențiați ce abia așteaptă să lege navele la multitudinea de stații ce au apărut pe mal și nu sunt folosite. Poate că așa numita Căpitanie a Portului, nu prea are timp de sărbători, iar Primăria a uitat pur și simplu de eveniment. Sunt deja șapte vaporașe ce au costat câteva milioane bune. Dar ele nu fac ce ar trebui să facă, adică curse regulate pe apă. Fără să mai luam în seamă și multitudinea de lebede cu pedale ce așteaptă cu răbdare clienții dornici de petrecere.
Se așteaptă ca orasul nostru să dea un amiral sau măcar un ministru al transporturilor care să mai dea câte un imbold transportului pe apă. Dar riscul este destul de mare, ar putea să facă nevazută flota de Bega ca și pe cea de la Marea Neagră ce a dispărut fără urmă.
Ultima festivitate pe Bega, când au şi fost inaugurate cursele pe Bega cu noile vaporaşe, a fost de ziua primarului Nicolae Robu. De Ziua Marinei… nimic. Dar poate se face excepţie în Timişoara şi sărbătorim Ziua Marinei… la Sfântul Nicolae.
