Joi îl sărbătorim pe Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş, cel care a salvat de la incendiu o parte din Timișoara

46

Sfântul Iosif cel Nou de la Partoş s-a născut în 1568, în oraşul Raguza din Dalmaţia. După moartea tatălui său, s-a mutat împreună cu mama sa în Ohrida, la sud de Dunăre. Când a împlinit vârsta de 15 ani a intrat în mănăstirea Maicii Domnului din Ohrida. După cinci ani de vieţuire în această mănăstire, ajunge în Muntele Athos, la Mănăstirea Pantocrator. Aici s-a călugărit şi a primit numele de Iosif.

La cererea patriarhului de Constantinopol este trimis egumen pentru marea lavră a Sfântului Ştefan din Adrianopol, iar după şase ani este pus egumen în marea lavră românească Cutlumuş.

Este trimis de patriarhia din Constantinopol ca mitropolit al Timişoarei. Aşezarea în scaun a fost săvârşită pe 20 iulie 1650.

În anul 1653 s-a retras la Mănăstirea Partoş, aproape de Timişoara. Aici a mai vieţuit trei ani şi apoi şi-a dat sufletul în mâinile Domnului. Potrivit tradiţiei, în momentul trecerii sale la cele veşnice, clopotele mănăstirii au început să bată singure. A fost înmormântat în naosul bisericii mănăstireşti.

În anul 1956 moaştele sale au fost strămutate în Catedrala Mitropolitană din Timişoara.

Sfântul Iosif cel Nou de la Partoş a fost trecut în rândul sfinţilor de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române pe 28 februarie 1950.

În urmă adresei Ministerului de Interne din anul 1997, Sfântul Sinod a aprobat că Sfântul Ierarh Iosif cel Nou să fie patron al pompierilor.

Printre minunile sale se numără şi salvarea de la incendiu a unei părţi din Timişoara. Această minune este trecută şi în Acatistul care îi este închinat: „Că să arăţi marea ta milostivire pentru turmă ta şi râvna ta pentru slobozirea ei din toate nevoile ce o împresurau, atunci când pârjolul focului s-a întins să cotropească toată cetatea Timişoarei, nu ai fugit că un fricos, ci ai stat că un viteaz, biruind puterea focului, prin rugăciunea ta mai fierbinte decât vălvătaia focului, scăpând neatinsă biserica slujirii tale şi oprind, prin ploaie năpraznică, pe care cerul a trimis-o ţie în ajutor, întinderea focului…“ (Icosul 7).

Sursă: CrestinOrtodox.ro

LĂSAȚI UN MESAJ