Acum o lună, Piotr Szczęsny și-a dat foc în semn de protest față de politica partidului Lege și Dreptate (PiS), condus de Jarosław Kaczyński. În după-amiaza zilei de 19 octombrie a răspândit manifeste în piața din jurul Palatului Culturii din Varșovia — clădire simbol a epocii sovietice, amintind arhitectural de Universitatea Lomonosov. Apoi, și-a dat foc strigând: „Protestez! Iubesc libertatea mai presus de orice!”. Au urmat zece zile de agonie în spital, iar în 30 octombrie a plecat din această lume.
Programul său în 15 puncte reprezintă o sinteză a politicii interne a Poloniei, precum și a efectelor acesteia în plan extern. Presa nu a relatat prea mult, dar două par a fi coordonatele pe care se derulează discuțiile. Unii susțin depresia sau chiar o boală mintală drept motive ale gestului suicidar, alții cheamă la o analiză lucidă a protestului și sfaturilor cuprinse în manifestul lui Piotr. Avea 54 de ani și se declara total nemulțumit de ceea ce se întâmplă zi de zi în țara sa. I-a chemat pe cei care îi împărtășesc opinia să fie activi împotriva PiS, fără ură și resentimente. „Nu uitați că electoratul PiS sunt mamele noastre, frații, vecinii, prietenii și colegii. Nu trebuie să purtăm un război cu ei (deși așa ceva ar dori PiS), nici să-i convertim (ar fi naiv), dar să facem ca opiniile lor să fie legale și conforme regulilor democrației!” De fapt, gestul său s-a dorit un semnal de alarmă împotriva „distrugerii țării și a privării indivizilor de libertate”.
Preluăm, pe scurt, mesajul cuprins în protestul său, cu minime explicații pentru cititorul român. După numai doi ani de guvernare PiS, Piotr S. protestează împotriva:
- Restrângerii libertăților civile (este vorba despre închiderea unor canale media, despre legile antiavort, despre proiectele de reformă a legislației muncii și pensiilor);
- Guvernanților care încalcă regulile democrației, în particular, împotriva celor ce distrug Curtea Constituțională și independența justiției (trimiterea este la cele trei legi trecute prin Parlament în luna iulie și respinse prin veto de Președintele Andrzej Duda, referitoare la reforma Consiliului Național al Magistraturii, a Curților de Justiție și a carierei magistraților. Recent, președintele a venit cu propuneri de modificare a acelor legi și se așteaptă votul în Parlament. Ombudsman-ul Adam Bodnar susține că, dacă legile vor fi adoptate în această nouă formă, va fi anulată orice urmă de independență a justiției);
- Celor ce încalcă legile țării și, în special, Constituția, fără să o respecte înainte de orice;
- Metodei de guvernare, a legiferărilor nocturne și a modificării legilor fără discutarea lor parlamentară;
- Marginalizării Poloniei în arena internațională (referința este în primul rând la atitudinea critică a Uniunii Europene și a Comisiei de la Veneția împotriva a ceea ce e considerat încălcare flagrantă a normelor democrației. În primăvară, Bruxelles-ul a deschis, în acest sens, o procedură de infringement împotriva Poloniei; președintele Macron a refuzat să viziteze Polonia și Ungaria în cadrul turneului care a cuprins Austria, România și Bulgaria);
- Celor ce distrug natura, în special prin defrișarea Pădurii Białowieża și prin reluarea mineritului de cărbune (pădurea Białowieża, situată la granița cu Belarus, este considerată cea mai veche pădure de pe continentul european, fiind parte din patrimoniul UNESCO. În ultimii ani, însă, a fost semnalată o defrișare masivă, proces pentru care Varșovia a primit nenumărate avertismente; Comisia Europeană a deschis procedură de infringement, pentru care se riscă atât amenzi consistente, cât și deteriorarea iremediabilă a unei biosfere unice. Cât privește revenirea la mineritul cărbunelui, aceasta este o țintă din programul PiS, de forțare a independenței energetice a țării, cu orice preț, scontând, în schimb, pe un suport popular consistent în alegeri);
- Împotriva divizării societății prin „religia tragediei de la Smolensk” și a manifestărilor de ură pe care le vedem cu prilejul fiecărei comemorări lunare (Jarosław Kaczyński a declarat drept element fundamental al programului său politic redeschiderea dosarului Smolensk, cu privire la accidentul aviatic din 2010, în care a pierit fratele său, Lech Kaczyński, pe atunci președinte al Poloniei, împreună cu 96 de înalți oficiali. Cu toții se aflau în drum spre Katyń, unde urmau să comemoreze uciderea elitei militare poloneze de către forțele sovietice, în 1940. Avionul s-a prăbușit în pădurea Białowieża, fără să fie posibilă salvarea vieților omenești. Jarosław Kaczyński este convins că puterea de atunci de la Varșovia a conspirat cu Moscova pentru uciderea președintelui și încearcă să obțină o hotărâre judecătorească în acest sens. În plus, lună de lună se organizează, în Varșovia și în alte orașe, mitinguri de comemorare, într-un ritual care a depășit de mult profilul omagiului pentru cei dispăruți, numeroase forțe politice și non-politice cerând, în mod repetat, încetarea procesiunii. Jignit de asemenea cereri, președintele PiS i-a catalogat pe cei ce refuză participarea la eveniment drept polonezi de cea mai proastă calitate, divizând societatea în funcție de atitudinea față de lunara repunere în discuție a tragediei.);
- Împotriva numirii în funcțiile publice pe criteriul apartenenței la partidul PiS, independent de pregătirea sau expertiza profesională;
- Împotriva ponegririi și distrugerii autorității unor personalități precum Lech Wałęsa, ori a foștilor președinți ai Tribunalului Constituțional;
- Împotriva centralizării puterii, a schimbării legilor referitoare la auto-guvernare, precum și a legilor ONG-urilor (ideea nu e originală, ea circulă prin Europa Centrală, ONG-urile fiind acuzate că fac politica unor grupuri sau guverne străine, care le și finanțează. Independent de diferențele dintre organizații, ca și de situațiile în care operează, o asemenea perspectivă aruncă o lumină total nefavorabilă asupra societății civile, care ar putea constitui o voce critică la adresa derapajelor puterii.);
- Împotriva atitudinii ostile la adresa imigranților, a minorităților, femeilor, a LGBT, musulmanilor și a altor grupuri;
- Împotriva transformării televiziunii publice și a majorității posturilor de radio în mecanisme de propagandă în favoarea puterii; împotriva distrugerii postului Trojka, „pe care l-am ascultat de când era tânar”;
- Împotriva folosirii forțelor speciale, a poliției și procuraturii în scopuri personale (referința arată din nou spre ritualurile comemorative, dar și spre procesul intentat de Jarosław Kaczyński lui Donald Tusk, prim-ministru al Poloniei la ora tragediei, actualmente Președinte al Consiliului European, reales anul acesta cu votul tuturor statelor UE, mai puțin al Poloniei. În cauză, Donald Tusk este acuzat că ar fi colaborat cu Moscova în dosarul accidentului aviatic);
- Împotriva reformei haotice din educație;
- Împotriva ignorării nevoilor fundamentale ale sistemului de sănătate.
În încheiere, menționează că a ajuns la acest gest suprem pentru că orice altă formă de avertizare a instituțiilor statului a fost sortită eșecului, chiar atunci când încercarea venea din partea unor personalități ale vieții politice poloneze ori din partea instituțiilor europene. Dar mesajul acestui gest, scria Piotr, trebuie să ajungă în primul rând la președintele PiS, Jarosław Kaczyński, precum și la „întreaga nomenclatură PiS”, obligați să rețină că „moartea lui îi condamnă direct și că au mâinile mânjite de sângele lui”.
Nu ne propunem să discutăm veridicitatea criticilor sale, nici să împărțim dreptatea după păreri formate la distanță! Dar gestul lui Piotr Szczesny ne-a amintit de protestul similar al ucrainianului Vasyl Makukh, care, în noiembrie 1968, încerca, în același mod, să atragă atenția opiniei publice cu privire la rusificarea Ucrainei și invadarea Cehoslovaciei de către trupele Tratatului de la Varșovia. Era veteran al celui de-al Doilea Război Mondial, ispășise zece ani de muncă forțată în Siberia, fusese torturat și persecutat, dar nu a renunțat la visul de a-și vedea țara „liberă și independentă”. A alergat în flăcări pe bulevardul Khreshchatyk din Kiev, strigând: „Trăiască Ucraina liberă! Invadatori, plecați acasă!”.
Cum invadarea Cehoslovaciei devenise, totuși, un fapt și transformase profund atmosfera din țară, studentul ceh Jan Palach, a urmat exemplul lui Vasyl Makukh și a recurs la aceeași formă de protest în ianuarie 1969. A fost urmat, în timp, de Jan Zajíc, Evžen Plocek, Zdeněk Adamec — în Cehia; de Liviu Cornel Babeș, la Brașov, în martie 1989, împotriva regimului Ceaușescu; de gestul celor 6 tineri cehi în 2003, care doreau să onoreze gestul lui Palach. Dar amintește și de martiriul similar al călugărilor budiști, protestând împotriva Războiului din Vietnam, sau de tentativa polonezului Ryszard Siwiec, dejucată de către autorități! Și ne conduce în istorie până la Ian Hus și la atâția alții.
Să fie îndârjirea unui regim atât de mare încât să accepte asemenea costuri umane fără să clipească? Să fie viața unui om atât de neînsemnată încât să dispară ca o lumânare în lupta sisifică pentru libertate și dreptate? Și, până la urmă, să fie focul singura punte afară din sistem, cu toată suferința și deznădejdea care ucide o viață de om?
„Iubesc libertatea mai presus de orice!”, a spus recent Piotr Szczęsny și a ars precum o torță în căutarea libertății….