Ignatul porcilor. Tradiții în Banat

27

Ziua de 20 decembrie este cunoscută şi sub numele “Ignatul porcilor”. Mulţi români, mai ales din mediul rural, conform unei vechi tradiţii, sacrifică porcul pentru masa de Crăciun şi celelalte sărbători care urmează până la Sfântul Ion. Sacrificarea porcului de Crăciun este o dovadă a modului în care o practică păgână a ajuns să se asocieze cu o sărbătoare creştină.

Ritualul sacrificării porcului în preajma sărbătorilor Crăciunului, amintește de jertfele de animale practicate de popoarele vechi (egipteni, greci, romani) în perioadele de trecere de la un an sau anotimp la altul. Astfel, porcul era considerat în vechile culturi animal sacru. În Egiptul antic, era adus ca jertfă zeului Osiris, iar în Grecia Antică, un ritual similar se săvârșea în cinstea zeiței Demeter.

În tradiția populară, Ignatul este o divinitate solară care a preluat numele și data de celebrare a Sfântului Ignatie Teoforul din calendarul ortodox, de pe 20 decembrie, conform volumului Tradiții și Obiceiuri Românești.

Pentru oamenii de la sate, Ignat a fost un om necăjit care, vrând să taie porcul, a scăpat securea în capul tatălui său, omorându-l pe loc. El s-a căit toată viața pentru asta dar, în cele din urmă, a primit milă de la Dumnezeu și de la Sfântul Petru. Conform tradiției, se spune că în noaptea de dinaintea Ignatului, porcul își visează cuțitul. După tăiere acesta este pârlit în rug de paie. Porcul este o reîncarnare a spiritului recoltelor, iar sacrificiul său are la origini o funcție fertilizatoare, de sporire a belșugului. Cu sângele porcului se face semnul crucii pe fruntea copiilor să fie sănătoși peste an.

În desfăşurarea sacrificării porcului se respectau anumite condiţii. Sacrificarea nu poate fi începută înainte de ivirea zorilor şi nici nu poate depăşi apusul soarelui. Trebuie să aibă loc pe lumină, întrucât numai lumina poate ţine la distanţă, prin puterea ei arzătoare, spiritele malefice, ce ar încerca să anuleze virtuţile sacrificiului. Totodată, locul ales pentru tăierea porcului este supus unui ritual de purificare, fiind tămâiat şi stropit cu apă sfinţită sau cu apă neîncepută, pentru a îndepărta duhurile necurate.

În zilele noastre, tăierea porcului este un prilej de reunire a familiei, deoarece participă toţi membrii. De cu seară, oamenii pregătesc câteva cuţite bine ascuţite, o butelie de gaz sau paie – pentru pârlit, vasele în care vor pune carne, slănină şi şorici. Bărbaţii sunt cei care se ocupă de sacrificarea animalului, iar tradiţia cere ca acela care taie porcul să fie un om curat. Înainte de sacrificiu, el trebuie să meargă la Biserică să se spovedească, preotul iertându-i şi păcatul uciderii porcului.

În unele sate din Banat există obiceiul ca morții-strigoi să fie unși cu untură, înainte de a fi așezați în sicriu. Se crede că untura îi fixează, împiedicându-i să se reîntoarcă și să se răzbune pe cei vii.

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ