”IEPOCA DE AUR” trăită în Banat, în cinci mituri economice false!

1354

Nostalgicii din perioada ”Iepocii de aur”, cum îi plăcea lui Ceaușescu să spună despre anii comunismului de sub conducerea sa, folosesc întotdeauna miturile economiei românești din perioada regimului respectiv ca argument, când au ocazia să-și facă publice opiniile. Studiile făcute de specialiștii de la analize economice.ro arată că lucrurile nu stau tocmai așa. Bănățenii au trăit acele vremuri și pot confirma rezultatele.

1. Economia de atunci era superioară celei de astăzi în privința dimensiunilor. FALS! Economia de astăzi comparată prin valoarea PIB în USD este de peste trei ori mai mare decât economia ultimului an de comunism calculată la valoarea de atunci în USD. 1989 era un an de scădere economică față de cel anterior. PIB-ul național de la acea dată raportat la cursul oficial al dolarului (1 dolar = 14,92 lei), avea o valoare de 53,6 miliarde USD. PIB-ul României în anul 2013, calculat în USD la data când s-a relizat studiul (1 dolar = 3,3279 lei), a fost de 189,6 miliarde. Dacă luăm în calcul devalorizarea dolarului din 1989 încoace, sau orice socoteli ar face specialiștii, fie la valoarea reală, fie la cea nominală a dolarului, rezultatul e că economia de astăzi este mai dezvoltată decât cea din 1989.

2. Productivitatea proverbială a industriei din regimul comunist. FALS! Industria de dinainte de 1989 avea un aport la formarea PIB-ului de 46%, ceea ce însemna în cifre absolute circa 24,6 mld. USD (la cursul din 1989). Specialiștii de la analize economice.ro au luat în calcul că în anul 2013, aportul industriei la formarea PIB-ului național era de 30%, respectiv 56,8 mld. USD (la cursul din 2013). Aducând cele două valori la prețuri comparabile, rezultă că, tot în 2013) industria a însumat circa 29,6 mld. USD (56,8/1,92=29,6). Deci, chiar și la valoarea reală, există o creștere. Dacă ținem cont că în 1989 existau circa 3,84 milioane de angajați în sectorul industrial, iar în anul 2013 numărul acestora era de circa 1,36 milioane, atunci e mai mult decât evident că nu se poate vorbi de o productivitate superioară înainte de 1989. În valori reale, productivitatea unui angajat în sectorul industrial din România anului 2013, de plidă, e de trei ori mai mare decât cea înregistrată de un angajat din 1989 (21.702$ față de 6.413$). Așa se explică și de ce în era comunistă nu exista șomaj. El exista, dar era bine mascat prin numărul de angajați supradimensionat, și de aici provine productivitatea extrem de redusă.

3. Exporturile realizate înainte de 1989, net superioare. FALS! Anul căderii comunismului a avut un total al exporturilor de circa 10,5 mld. USD la cursul oficial din acel an. Exporturile pe anul 2013, de exemplu, au totalizat circa 65,8 mld. USD la cursul de atunci. Dacă aplicăm devalorizarea dolarului, tot rezultă un total de peste 34 de miliarde de Dolari echivalenți cu anul 1989. Mai luați în calcul că din 2013 și până astăzi exporturile României au crescut continuu, Timișul și Aradul find motoarele acestei creșteri și veți vedea că și acest mit este unul fals.

4. Toată lumea avea o locuință. FALS! Nu este greu să vă dați seama că, de fapt, toți cetățenii stăteau într-o locuință, mai mult sau mai puțin înghesuiți: Proprietatea statului reprezenta, porivit cifrelor oficiale, circa o treime din totalul de locuințe (2,61 milioane din totalul de 8 milioane). În mediul urban, circa 56% din locuințe erau în proprietatea statului. Față de 1989, fondul de locuințe a crescut cu aproape 800 mii, deci aproximativ cu 10%, iar proprietatea de stat s-a diminuat până la 1,16% din totalul locuințelor. Specialiștii raportează numărul de persoane pe locuință la numărul total de locuințe și rezultă că aproximativ o treime din români stăteau în locuințe închiriate de la stat înainte de 1989, față de circa 1,16%, câți erau în această situație anul trecut.

5. Productivitatea la hectar în agricultura CAP-urilor era mult superioară celei de astăzi. FALS din nou! Agricultura comunistă era poate mai organizată, dar în nici un caz nu putea fi bănuită de productivitate. Țineți minte cum se raportau producțiile agricole și din CAP-uri din Banat, în ultimii ani de dinainte de căderea lui Ceaușescu. Iată ce producții medii la hectar se raportau în anul 1989:
Cereale boabe – 3.011 kg/ha;
Grâu – 3.235 kg/ha;
Porumb boabe – 2.756 kg/ha;
Floarea soarelui – 1.409 kg/ha;
Rapiță – 831 kg/ha;
Cartofi – 10.964 kg/ha.
Producțiile medii la hectar în ultimii ani raportate de producătorii agricoli, mai mult sau mai puțin organizați din Banat, erau: cereale boabe – 3.854 kg/ha; grâu – 3.468 kg/ha; porumb boabe – 4.488 kg/ha; floarea soarelui – 1.993 kg/ha; rapiță – 2.408 kg/ha; cartofi – 15.953 kg/ha. Pe de lată parte, chiar dacă uzina de la Brașov și-a închis porțile, numărul de tractoare agricole a crescut față de 1989 cu peste 50% (de la 127 de mii la aproape 200 de mii).

În loc de concluzie, se poate spune, fără teama că am putea greși, că nostalgia după timpurile de mult apuse ține mai mult de regretul unei tinereți trecute decât de cel al unor timpuri economice glorioase. Transpuneți totul la experiențele trăite în partea de Vest a României, unde oricum se trăia mai bine decât în restul țării, față de realitatea zilelor noastre și vedeți că specialiștii au dreptate. Asta în ciuda celor care pot argumenta că au dispărut branduri tradiționale, că s-au închis mastodonții industriei bănățene și au rămas pe drumuri zeci de mii de oameni. Au apărut alte posibilități economice care au înghițit forța de muncă disponibilă (ba chiar, în zona Sânnicolau Mare de pildă, este deficit de muncitori). Sunt doar câteva argumente, la îndemână, pentru toți nostalgicii vremurilor apuse.

Sursa: analizeeconomice.ro

LĂSAȚI UN MESAJ