Traian Băsescu a făcut deja istorie cu celebra lui replică: ”iarna nu-i ca vara”. Ei bine, se pare că nici iarna nu-i ca iarna. În traducere, nicio iarnă nu seamănă cu alta. E pe cale de a deveni o scuză pentru diverși responsabili din administrația locală când vine vorba să motiveze absențele muncitorilor de pe șantierele orașului.
Trec zilnic pe lângă șantierul unde se ridică noul corp de clădire al Spitalul de Copii din frumoasa noastră Timișoară și nu pot să nu remarc un fapt evident: suntem aproape de început de mărțișor și din decembrie n-a mai călcat picior de muncitor pe acolo. Asta în timp ce acum un an, în aceeași perioadă, era o viermuială de nedescris pe șantierul în cauză, de parcă nu era tot iarnă. Și nu era mai blândă decât asta.
Nu sunt absurd să cred că poți lucra în aceleași condiții, la frig, mai ales în construcții. Dar nu pot să nu mă-ntreb ce s-a schimbat față de acum un an? Și să nu mă apuce teama. Am un ”déjà vu” când mă gândesc la un alt șantier, e drept nu în buricul târgului, la care e iarnă de peste 20 ani.
Pare un blestem care s-a abătut peste orașul nostru când vine vorba de construcții în domeniul sanitar, după șantierul în paragină de la marginea Timișoarei la Spitalul Regional, Municipal, Oncologic, că nu mai știm ce au de gând autoritățile în privința acestuia.
Acuma, dacă-l aveam aici pe meșterul Manole poate ne vindea și nouă pontul cu zidirea Anei, să putem termina ce s-a început dar nu-l avem. Poate un anunț la mica publicitate, de genul ”caut meșter serios, nu în insolvență, care să termine ce începe și să facă treabă bună!”, să rezolve ca prin minune problemele.